Se mai poate desena pe hartie — fara pregatirea ei cu pulbere de os — si cu condeiul de plumb; adica, facut din doua parti plumb si o parte cositor, bine batute cu ciocanasul. Cum poti - daca ai facut o greseala in desenul cu condeiul de plumb sa stergi acea greseala? Pe hartia de bumbac poti desena cu condeiul de plumb, pregatind sau nu hartia cu pulbere de os. Si daca fi s-ar intampla vreodata sa gresesti si sa vrei sa stergi vreun semn facut cu condeiul de plumb, ia un pic de miez de pline si freaca cu el hartia in locul cu pricina, si-n felul acesta vei sterge ceea ce vei vrea. De asemenea, pe hartia de bumbac, poti da umbre cu cerneala, cu culori in turtite, despre care am mai vorbit, si cu tempera. Cum trebuie sa se deseneze cu pana de scris? Dupa ce te-ai indeleinicit cu acest exercitiu timp de un an de zile, sau mai mult, sau mai putin, dupa cum vei fi prins gust sau placere, te poti apuca de desenat pe hartie de bumbac cu o pana de scris, care sa fie bine ascutita; numai asa trasatura iese subtire de tot, numai asa tonurile ies luminoase, sau pe jumatate luminoase, sau intu-* necoase, putind sa te intorci cu pana putin cite putin si de mai multe ori in desenul pe care-l faci.
Si de vrei ca desenele tale sa-i le cat mai desa-virsite, da-le cateva tente, asa cum am aratat mai sus, cu o pensula cu varf ascutit, facuta din par de coada de veverita. Stii ce fi se va intampla indeleinicindu-te cu desenul cu pana de scris? Vei ajunge tare indeminatec, priceput si in stare sa desenezi multe lucruri care-ti trec prin minte. Cum trebuie sa ascuti pana pentru a desena? Daca vrei sa stii cum se ascute o pana de gisca, ia o pana foarte tare si tine-o de-a lungul a doua degete de la mana stinga, pe dos; ia, pe urma, un cutitas bine ascutit, si taie cu el, pe latime, un deget din lungimea penei; ascute-o, apoi, tragind cutitasul spre tine, in asa fel ca taietura sa fie deopotriva, si prin mijlocul penei. Apoi, pune din nou cutitasul pe una din marginile penei, adica pe latura stinga dinspre tine, si goleste-o, si ascute-o apoi, la varf; iar cealalta margine taie-o rotund si micsoreaz-o spre acest varf. Pe urma, intoarce pana in jos si pune-o pe unghia degetului cel mare al maini i stingi, si, usor, putin cite putin, goleste si taie acest viriulet; taietura poti s-o faci groasa sau subtire, dupa cum iti trebuie: fie pentru desen, fie pentru scris.
Cum ajungi la desenul pe hartie colorata? Pentru a descoperi treptat si a incepe sa gasesti calea care duce la poarta care se deschide spre arta colorarii, trebuie sa alegi un alt chip de a desena, altul decat cel despre care am vorbit pana acum. Si aceasta se cheama arta de a desena pe hartie colorata, adica, fie pe pergament, fie pe hartie de bumbac. Daca vrei sa le colorezi, le poti colora si pe una si pe cealalta in acelasi fel, si cu aceeasi tempera. Si poti sa-ti faci culorile, fie rosu aprins, fie culoarea inului, fie verde, fie azuriu, fie cenusiu, adica culoarea plumburiu, fie culoarea carnatiei, fie oricare, dupa cum iti place, caci toate cer aceleasi tempere, acelasi timp pentru a freca culorile, si cu toate se poate desena in acelasi chip. E drept ca culoarea verde, indeobste, este folosita de cea mai mare parte din lume, si din ce in ce mai mult, fie pentru a da umbre, fie pentru a da tente vii si luminoase; cu toate ca-ti voi arata mai incolo cum se aleg culorile, carc-i natura lor, si cum se amesteca intre ele, am sa-ti dau aici, pe scurt, un mijloc usor de a colora hartiile de care ai nevoie pentru a desena. Cum se face culoarea verde pentru hartia de desen, si cum se foloseste?
Cand vrei sa colorezi o coala de pergament, sau una de hartie de bumbac, ia cite o jumatate de nuca de pamant-verde , jumatate din aceasta cantitate, de ocru, si pe jumatate din cantitatea ocru-lui, de alb de plumb; mai ia cat un bob de pulbere de os (din aceea de care ti-am mai vorbit in capitolul despre desen), si cat o jumatate de bob de cinabru, si freaca bine aceste culori pe piatra de irecat; frcaca-le impreuna cu apa de put, sau de fintina. Sau de riu. Si freaca-le atita cat te tin puterile sa freci, caci niciodata nu pot fi frecate prea mult; si-apoi, cu cat le freci mai mult, cu atita si culoarea iese mai limpede. Pe urma, ia lucrurile insirate mai sus si amesteca-le cu un ulei a carui tarie se trage din urmatorul amestec: o bucata de clei de la spiterie, dar sa nu fie clei de peste, si pe care o pui intr-o craticioara in care torni atita apa limpede si curata cat poate sa intre in doua pahare obisnuite, si o lasi la inmuiat timp de sase ceasuri. Dupa aceea, ia craticioara si pune-o la foc potrivit, iar cand fierbe, ia-i spuma. cand a fiert putin, atat cat i-a trebuit cleiului ca sa se topeasca, scurge-l de doua ori. Apoi, ia un vas de pictor, destul de mare, cat sa incapa in el culorile frecate mai inainte, si peste care toarna din cleiul topit, atat cat culoarea mai curge bine de pe pensula; si ia o pensula de par de porc, care sa fie moale.
Hirtia pe care vrei s-o colorezi, trebuie sa fie pregatita, si, cu pensula pe jumatate uscata, incepe sa intinzi culoarea peste cimpul hartiei, fara sa te opresti, plimbind rnina usor, cand intr-o directie, cand intr-alta; si-n felul acesta dai de trei, patru sau cinci ori, pana ce vezi ca hartia s-a colorat deopotriva; intre un strat si altul, asteapta ca stratul dinainte sa se usuce. Si daca in timp ce vopsesti vezi ca hartia se zbirceste sau se intareste, este semn ca amestecul este prea tare. De aceea, de indata ce ai dat primul strat si bagi de seama ca se petrece un asemenea lucru, apuca-te si drege stricaciunea. Cum? Turnind in amestec apa limpede si caldicica. Iar cand coala s-a uscat si este gata, ia un cutitas si treci cu taisul peste ea, razuind usor, ca sa inlaturi Orice urma zgrunturoasa care ar fi ramas pe hartie.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977