Daca vrei sa faci un albastru — adica sa colorezi un vesmint cu albastru, nu chiar in intregime reliefat cu alb, nici in intregime acoperit cu albastru —, ia trei sau patru feluri de albastru ultramarin; caci il vei gasi de mai multe feluri, unul mai deschis decat altul. Si coloreaza dupa lumina figurii, cum ti-am aratat mai sus. Si-n acelasi fel poti sa lucrezi pe zid, in secco, cu sus-zisa tempera. Si daca nu vrei sa cheltuiesti atita pe diferite feluri de ultramarin, poti gasi albastrul de germania. Si daca vrei sa tragi cutele cu aur, poti si asta sa faci dand cu un pic de violet la umbrele curelor, si putin la lumini, revenind usor peste aur, la cute. Si aceste vesminte or sa-ti placa foarte mult, si, indeosebi, vesmintul lui dumnezeu-tatal. Iar de vrei sa imbraci pe maica domnului, cu purpura, fa vesmintul alb, umbrit cu putin violet foarte deschis, incat sa se deosebeasca putin de alb.
Ornamenteaza-l apoi cu aur din cel mai bun, dupa care treci la desavirsirea lucrului, refacand cutele peste aur cu un pic de violet mai inchis: si va iesi un vesmint minunat. In ce fel se coloreaza fetele, mainile, picioarele si intreaga carnatie? cand ai terminat de colorat vesmintele, copacii, cladirile si muntii, trebuie sa te apuci de colorat fetele, si care lucru trebuie inceput in felul urmator: ia putin pamant-verde cu putin alb de plumb, bine legat, si da, cu de-amanuntul, de doua ori peste fata, peste maini , peste picioare si peste nu-duri. Dar acest prim strat trebuie sa fie — la fete de tineri, cu carnatie frageda —, bine legat (stratul de culoare si carnatiile), cu galbenus de ou, de gaina de la oras, si aceasta fiindca galbenusurile sunt mai albe decat acelea pe care le fac gainile de la tara, si care galbenusuri, prin culoarea lor, sunt bune pentru legat carnatiile batrimlor si oamenilor oachesi. Si acolo unde lucrezi pe zid tonurile de rosu deschis, cu cinabrese, nu uita ca pe panou trebuie sa IIe facute cu cinabru. Si cand dai primele rosuri, sa nu fie de cinabru curat, ci pune in el putin alb de plumb; si, de asemenea, pune putin alb de plumb si in verdaccio, care-ti loloseste la dat umbre. Apoi, dupa cum lucrezi si colorezi pe zid, in acelasi fel fa trei feluri de culori pentru carnatie: una mai deschisa decat alta, punind fiecare culoare de carnatie la locul ei in diferite parti ale fetei.
Nu te apropia, totusi, prea mult de umbrele facute cu verdaccio, i aci s-ar putea sa le acoperi de tot; dar da-le cu culoarea carnatiei, cea mai deschisa, atingindu-le usor si inmuindu-le ca pe un fum. Si sa stii ca panoul trebuie sa fie umplut de mai multe ori decat zidul; totusi, nu atat de mult — dupa parerea mea —, incat sa impiedice verdele care se afla sub carnatii, de a transparea totdeauna putin. I >upa ce ai pus unde trebuie culorile de carnatie, '> incat fata sa fie aproape bine, fa o culoare mai deschisa de carnatie si pune-o peste partile care ies in relief ale fetei, albind putin cat putin, usurel, pana ce ajungi sa revii cu alb de plumb, curat, peste vreun relief micut, iesit mai in afara decat altele, cum ar fi peste sprincene, sau peste varful nasului. Apoi, trage partea de sus a ochilor cu un contur de negru, cu citiva perisori (cum are ochiul), si narile nasului. Ia, apoi, putina sinopia inchisa, cu un pic de negru, si trage toate contururile nasului, ochilor, sprincenelor, parului, maini lor, picioarelor, si, indeobste, ale tuturor lucrurilor, dupa cum ti-am aratat la lucrarile pe zid; si, totdeauna, leaga cu aceeasi tempera de galbenus de ou.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977