Cum trebuie sa se inceapa lucrul pe lemn sau pe panouri

Acum trebuie sa ne oprim la lucrul pe placi de lemn sau pe panouri. Mai intii, placa de lemn trebuie sa fie facuta dintr-un lemn care se cheama jugastru, sau plopul alb, sau din tei, sau din salcie, si care sa fie bine ales. Si mai ai grija ca placa sa fie neteda si cauta cu de-amanuntul daca are noduri sau stricaciuni, sau daca nu este cumva patata cu grasime, si daca este asa, da-o intr-atita la randea pana ce pata de unsoare dispare; caci n-as putea sa-ti dau un alt sfat cu care ai putea s-o faci buna de lucru. Fa in asa fel ca lemnul sa fie uscat; si daca scindurile sau placile de lemn le-ai putea fierbe intr-o caldare cu apa curata, lemnul acesta nu ti-ar face niciodata surprinderea de a crapa. Sa ne intoarcem la noduri si la alte stricaciuni pe care le-ar putea avea fata lemnului. Ia clei in bucati, cat intra intr-un pahar cu apa, si pune-l la inmuiat si fiert; doua bucati de clei, intr-o cratita bine curatata de grasime. Apoi, ia un castron cu rumegus de lemn si amesteca-l cu acest clei; cu pasta aceasta umple stricaciunile si nodurile, netezeste locurile cu o bucata de scindurica, s si lasa-le sa se usuce.

Dupa aceea, cu varful unui cutitas, rade locurile pentru a le face deopotriva ue netede ca intreaga fata a placii. De asemenea, cauta cu de-amanuntul de sunt virluri de cuie care ies in afara, si bate-le bine sa intre la loc, in scindura. Dupa aceea, lipeste bucatele de cositor batut — ca niste banuti —, acoperind astfel locul unde este fier; si aceasta se face pentru ca rugina lierului sa nu poata niciodata iesi la suprafata ipsosului. Fata placii de lemn nu trebuie sa fie niciodata prea lustruita. Mai intii, sa ai la indemina clei facut din bucati de pergament, fiert pana nu mai ramane decat o parte din trei. Inmoaie in el podul palmei, si daca simti ca o palma se lipeste de cealalta, este semn ca este bun. Strecoara-l de doua sau trei ori.

La, apoi, intr-o craticioara, jumatate din cleiul acesta, si o treime apa, si pu-ne-le sa fiarba bine. Pe urma, cu o pensula de par de porc, groasa si moale, da cu acest clei pe placa de lemn, sau pe panou, pe frize, tabernacole, colonade, sau pe oricare alta lucrare pe care o ai de pregatit cu ipsos; apoi, lasa sa se usuce. Ia, apoi, din primul clei tare, si da cu pensula de doua ori peste aceasta lucrare, si lasa totdeauna sa se usuce de la un strat la altul; si ramane astfel gruntuita in chip desavirsit. Si stii care-i urmarea primului strat de clei? E la fel ca atunci cand ai posti si ai minca un castronas cu compot, si-ai bea un pahar de vin bun, si asta pentru a-ti veni pofta sa desenezi. Asa este cleiul acesta: pentru a sluji de lipici si pentru a pregati lemnul ca sa primeasca cleiuri tari si ipsosuri. Cum trebuie sa se puna panza pe panou?

Dupa ce ai dat cu clei, ia o panza veche de fir de in, dar sa fie de soi, alba, fara nici o pata de grasime. Ia, apoi, cel mai bun clei; taie, sau rupe fasii mari si mici din panza aceasta; inmoa-ie-le in clei si intinde-le cu mainile pe suprafetele acestor panouri sau placi; dezdoieste mai intai cusaturile, cu podul palmelor, intinzindu-le bine, si lasa-le sa se usuce timp de doua zile. Si sa stii ca incleiatul si gruntuitul cu ipsos trebuie sa fie facute pe vreme uscata si vintoasa. Cleiul trebuie sa fie mai tare iarna decat vara; caci, iarna, poleitul cu aur cere timp umed si ploios.

* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977