Sa luam in considerare structura functionala a oricarui sistem cibernetic. Scheme-bloc ierarhizate (supraetajate). Datorita capacitatii de autoreglare pe care o poseda, un sistem cibernetic real nu se lasa "coplesit" de mediu (cel putin o vreme), opunindu-se intr-una actiunii dezorganizatoare a acestuia, tendintei de crestere a entropiei. Entropia este socotita egala cu zero in situatiile de "ordine totala" si va atinge nivelul sau maxim in cazul in care se va ajunge la o "dezordine totala". E limpede ca ambele sunt situatii "ideale", realitatea aflandu-se, perpetuu. Intre cele doua extreme. Mentinandu-si nivelul de organizare atins (opunindu-se fuzionarii cu mediul, disparitiei propriei determinari calitative — care ar insemna deci cresterea entropiei), sistemele cibernetice se adapteaza continuu la modificarile mediului printr-un proces de mentinere a "homeostazei" (termenul ne este familiar De altfel; cibernetica l-a luat, generalizindu-l, din biologie, mai precis din fiziologie).
Actiunea antien-tropica, cu ordonarea mediului si actiunea homeo-stazica, realizarea unui echilibru dinamic, oscilatoriu, adaptativ, sunt facilitate, determinate, de existenta informatiilor, de posibilitatea receptionarii, prelucrarii si utilizarii acestora. Vorbim asadar, in general, de aspectul negentropic al informatiei. O alta precizare: cand studiem un sistem cibernetic se cere sa deslusim carac-leristicile comportamentului actual al acestuia, tendintele evolutive, sa schitam, cu maximum de precizie posibil, comportamentul sau viitor. Ne intereseaza, deci, toate acele informatii care ne pot ajuta sa distingem trecutul, prezentul si viitorul sistemului. Ar fi unul dintre argumentele pentru care am intercalat din cand in cand trecutul creierului omenesc in "povestea41 lui actuala; si nu va trebui sa omitem, deci, a-l privi mereu in perspectiva. Secretele "cutiei negre" "cutia neagra" reprezinta toate acele procese, fenomene, obiecte ale cunoasterii noastre, carora le putem descrie si modifica "intrarile", "iesirile" fara sa le cunoastem "interioarele". Schema (ideala!)
A oricarui proces de comunicare. O "cutie neagra14 este o "cutie" in care nu stim, de fapt, ce se petrece. Ceea ce putem afla, la un moment dat (daca vrem), este numai ce intra in "cutie" si ceea ce iese din ea. Putem provoca anumite raspunsuri cu-noscind cam cum reactioneaza "cutia" in imprejurari similare,. Dar nu putem explica, pas cu pas, fenomenele. Creierul, dupa ciberneticieni, este o astfel de "cutie nea-rra". Dar cand avem in vedere "cutia neagra" a ciber-neticienilor nu stam sa ne intrebam intr-una ce-o fi in ea.
Notiunea o folosim mai ales pentru a stabili, explicit, acele corelatii, deosebit de importante uneori, intre "intrari" si "iesiri". Destinata cu precadere studiului sistemelor dinamice complexe, metoda numita a "cutiei negre" s-a dovedit a avea o contributie meritorie la elaborarea previziunilor cu privire la evolutia unui sistem dat. Vor interveni in realizarea unor asemenea operatii cunostintele noastre de matematica si de logica la capitolul "functii". Pentru sistemele dinamice hipercomplexe cum sunt creierul uman sau societatea omeneasca, studiul starii fiecarui element in parte sau al fiecarei legaturi care se stabileste intre elemente este, practic, imposibil. De aceea se foloseste aceasta atenta selectie a "intrarilor" semnificative, raportarea lor la "iesiri" cu desprindereti unor concluzii utilizabile in procesul complex al cunoasterii. Fireste ca ori de cite ori se analizeaza eficienta metodologiei cibernetice se urmareste si in ce masura "cutia neagra" a devenit "cutia alba". Dar cutia complet alba nu exista (mereu se va ivi in interiorul ei cite o "cutie neagra" de nivel superior) tot asa cum adevarurile pe care le descopera omul se apropie mereu de adevarul absolut,.
Dar nu-l vor epuiza niciodata. Secretele" unei "cutii negre", odata dezlegate, vor scoate la lumina alte si alte "cutii negre". Vom mai putea deslusi, in aceste conditii, in "cutia neagra41 pe care o reprezinta creierul. Metabolismul" informatiei?
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977