Vederea se realizeaza prin formarea unei imagini de catre razele de lumina reflectate de obiect, si imprimate instantaneu in intregime pe retina, sau pe terminatiile nervoase din ochi. Sau, dupa parerea altora, obiectele sunt imprimate pe retina si percepute punct cu punct, dar prin rotirea rapida a ochiului, culegem foarte repede multiplele parti ale obiectului, pentru a forma o imagine completa. Daca acceptam prima parere, vom ajunge la concluzia ca desi toata lumina reflectata de un corp de mari proportii izbeste ochiul intr-o clipa, corpul in sine este format dintr-un mare numar de puncte distincte, fiecare din ele, sau raza ce porneste de la fiecare, imprimindu-se pe retina. Asa ca. Desi imaginea unui punct ar trebui sa produca doar o mica incordare a acestei membrane, adaugarea altei izbituri si inca a alteia si a inca uneia, neaparat vor produce cu timpul o izbitura foarte puternica, pana cand treptat, treptat, ajunge in cele din urma la gradul cel mai inalt ; si intreaga capacitate a ochiului, vibrind in toate partile sale componente, trebuie sa se apropie de natura a ceea ce pricinuieste suferinta, si prin urmare, trebuie sa produca o notiune a sublimului. Si iarasi, daca acceptam ideea ca numai un punct al obiectului poate fi distins dintr-o data, in ultima instanta totul va ajunge cam la acelasi lucru, sau mai degraba va face inca si mai limpede faptul ca originea sublimului sta in maretia proportiilor. Caci daca observam dintr-o data doar un singur punct, ochiul trebuie sa traverseze cu mare repeziciune spatiul vast al acestor corpuri, si prin urmare nervii si muschii fini destinati miscarii acestei parti a corpului trebuie sa fie supusi unei mari incordari ; iar marea lor sensibilitate trebuie sa-i faca sa fie profund afectati de aceasta incordare.
Pe langa asta, n-arc nici o importanta pentru efectul produs, daca un corp are partile sale componente legate intre ele si produce impresia dintr-o data sau. facand doar o impresie a unui punct dintr-o data, pricinuieste o succesiune a acestor puncte sau a altora, atit. De repede incat sa le faca sa para unite ; dupa cum roiesc clar din efectul obisnuit al invirtirii unei torte aprinse sau a unei bucati de lemn ; daca facem acest lucru repede, se sugereaza impresia unui cerc de foc. Newton face aceeasi observatie, folosind drept exemplu invirtirea unui carbune aprins. De ce este necesara unitatea pentru vastitate. La aceasta teorie se poate obiecta ca, in Orice moment, ochiul primeste in general un numar egal de raze, si ca deci, un obiect de mari dimensiuni nu poate afecta ochiul prin numarul razelor ; acelasi lucru se poate spune despre acea varietate a obiectelor pe care trebuie intotdeauna s-o distinga ochiul cat timp ramane deschis. Voi raspunde la aceasta ca admitind un numar egal de raze sau o cantitate egala de fascicole luminoase care izbesc ochiul in Orice moment, daca aceste raze variaza frecvent prin natura lor.
Cand spre albastru, cand spre rosu sa.m.d., sau tipul lor de terminatie sub forma unor mici patratele, triunghiuri sau alte asemenea, la fiecare schimbare, indiferent daca este de culoare sau de forma, organul vederii capata un fel de pauza, de relaxare sau de odihna; (dar aceasta destindere si sfortare atat de des intrerupta, nu odihneste catusi de putin si nici nu creeaza o senzatie agreabila ; si nici efortul muncii viguroase si nici forme nu-l are. Oricine a remarcat efectele diferite ale vreunui exercitiu puternic si le-a comparat cu cine stie ce actiune neinsemnata, va intelege de ce o ocupatie siciitoare si de agitatie marunta, care deopotriva oboseste si slabeste trupul, nu poate avea nimic maret in ea; aceste impulsuri care sunt mai degraba siciitoare decat Dureroase, prin schimbarea neincetata si brusca a tensiunii si directiei lor, impiedica acea incordare deplina, acea forma de munca cu caracter uniform ce se leaga de suferinta puternica si genereaza sublimul. Totalitatea lucrurilor de diferite tipuri, desi ar trebui sa fie egala cu numarul partilor uniforme care compun un obiect intreg, nu este egala in efectul ei asupra organelor trupurilor noastre. In afara de motivul deja mentionat, exista un altul foarte puternic pentru aceasta diferenta. In realitate, mintea nu poate mai niciodata sa se ocupe in mod serios de mai multe lucruri deodata ; daca acest lucru este marunt, si efectul este neinsemnat, iar o serie de alte obiecte mici nu pot atrage atentia ; mintea este marginita de limitele obiectului ; iar lucrurile de care nu ne ocupam si care nu exista au cam acelasi efect; dar ochiul sau mintea (caci in cazul de fata nu exista nici o diferenta) nu ajunge repede la limitele marilor obiecte uniforme ; nu are odihna in timp ce le contempla. Imaginea este cam aceeasi pretutindeni. Asa ca tot ce este Marc din punct de vedere cantitativ, trebuie neaparat sa fie unul si acelasi lucru, simplu si intreg.
"noi... socotim ca greseste prin teoria lui. O asemenea succesiune rapida si abrupta de culori si forme contrastante va cere o succesiune rapida de modificari in conformatia ochiului, care, in loc sa-l relaxeze si sa-i invioreze, hartuiesc organul vederii prin cele mai Dureroase eforturi. Nu numai in ceea ce priveste obiectele vaste, are ochiul nevoie de repaos. Dupa cum si omul isi gaseste bucuria si odihna, asezindu-se jos la capatul unei lungi excursii ; si totusi, i s-ar parea neplacut si chiar istovitor sa se aseze jos si sa se odihneasca la fiecare cinci-sase metri."
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977