Exista o insusire mai rara decat inteligenta: bunul simt. Iata o scrisoare care este prea plina de bun simt pentru a fi ascunsa cu grija. Modestia autorului ei. Demulder-dutron, sa ne ierte; el ne-o adresase cu titlu personal, pentru a ne ajuta si nu pentru a fi publicata: "cu privire la cercul cromatic, ma grabesc sa te previn impotriva teoriilor abstracte care au recurs, printre altele, la culori sub forma solida, la sectiuni in aceste culori solidificate etc. De ce nu un solid in forma de sunca din care sa taiem felii? Toate acestea sunt absurde si emana de la autori care nu au pictat vreodata un tablou demn de acest nume, sau care afiseaza o falsa eruditie, fara sa creada in ea, pentru a atrage atentia asupra lor. Simplitatea si claritatea sunt mai potrivite pentru noi.
Trebuie lasata adevaratilor pictori posibilitatea de a picta cu sufletul, incercind senzatia de usurinta pe care o ofera cunoasterea serioasa si bine adaptata la crearea operei de arta. In acest scop am creat cromatologia artistica. Insist mult asupra faptului ca un cerc cromatic fiziologic nu se poate baza pe o examinare abstracta a stiintei pure el trebuie, dimpotriva, sa fie format por-nindu-se de la pigmenti colorati la nivelul saturatiei, asa cum se prezinta ei in practica; partile deschise sau luminozitatile sunt, prin urmare, diferite pentru fiecare tonalitate (fel de culoare). Saturatia corespunde celui mai inalt grad de stralucire a coloratiei pure (cromaticitate) si se intelege de la sine ca fiecare fel de pigment colorat prezinta o aptitudine diferita pentru a da saturatia zisa "ideala". Trebuie prin urmare sa formam un cerc cromatic fiziologic, cu ajutorid sortimentului de culori pe care il utilizam. Si demulder-dutron continua: "nu ne putem multumi sa oferim un singur cerc cromatic, ca pe un sos prefabricat la care sa potrivim mincarurile cele mai diverse. Este totusi ceea ce pretind rnulti autori, iar faptul acesta II nemultumeste pe pictori; fiecare bordei cu obiceiul lui.
Un cerc cromatic executat in guasa mata nu este potrivit pentru folosirea culorilor acrilice transparente si lucioase. In ceea ce priveste armonia culorilor, suntem adeseori derutati coiifundind-o cu acordul tonalitatilor. Acest acord consta in absenta nepotrivirilor care rezulta dintr-o anumita inrudire intre tentele juxtapuse. Aceasta inrudire este generata de anumite componente ai caror stimuli exercita un efect preponderent asupra perceptiei vizuale ". Se acorda intre ele: 1. Tentele care contin in mod vizibil albastrul; 2. Tentele care contin in mod vizibil rosul; 3.
Tentele care contin in mod vizibil portocaliul; aceasta cu conditia sa existe o unitate intr-una dintre caracteristicile urmatoare: opacitate—transparenta — transluciditate — aspect mat — sati-nare — luciu. Fiecare dintre aceste aspecte modifica culoarea si o face sa vireze spre alta tonalitate, ca si diluarea si intunecarea. Armonia este altceva. Ea depinde de dispunerea suprafetelor (cimpurilor) colorate, de proportiile lor, de miscarea lor optica, de ritmul sau ordonarea miscarii. Se pot deci armoniza suprafete colorate, ale caror tonalitati nu se acorda, constituind disonante binevenite. Totodata, se poate armoniza disonanta placuta acordind tentele intr-un ansamblu caruia miscarea si contrastele II dau viata, o viata armonioasa cand totul este ritmat. Iata, pe scurt, bazele esentiale ale armoniei culorilor.
Putem dobindi aceste baze, dar ele au un efect deplin, numai cand gasesc ecou in sensibilitatea crealoare. Numai specialistii, creatori de armonie intr-un plan pe deplin uman, sunt capabili sa defineasca si sa invete aceste baze care depasesc cu mult teoriile rigide. Ah, draga prietene! Cite lucruri trebuie sa mai auzim si sa citim! Ce talmes-balrnes ar iesi de aici! Si cu cat lucrezi mai mult cu atat fi se pretinde mai mult. Si ce te mai solicita!
Sa traiesti si daca ma asculti, nu mai amina, culege chiar astazi trandafirii de. Lambye," (nieuwpoort-bad, iulie 1969). Prietenul nu are de ce sa-si faca griji: florile nu vor fi neglijate. Dar pentru ca sa devina ceea ce sunt, a fost nevoie de ingrijire, de selectii, de altoiuri. Datorita tehnicii gradinarului macesul a devenit trandafir. Si rnai putin ni se permite sa uitam pictura. Un mijloc de a-i inapoia ceea ce-i datoram, este acela de a transmite ceea ce stim despre tehnica ci, atat in ce priveste ernbu-urile, cat si acordurile de culori, de a comunica unora ceea ce au descoperit altii, de a aduna, daca nu legi rigide, cel putin un fond de experiente, de observatii, reflectii din care fiecare sa se poata inspira.
In cartea la couleur , de mauOrice deribera, exista o pagina pe care tinem sa o reproducem aici, deoarece dovedeste ca autorul face o legatura intre studiul stiintific pe care l-a aprofundat si concluzia lui demulder-dutron.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980