Descoperirea acestor hormoni ai creierului

Intr-o prima etapa, dupa cum aminteam, mediatorul este eliberat de catre neuronii presinaptici; apoi el se acumuleaza in spatiul sinaptic intemeuronal si, in sfarsit, neuronul postsinaptic il receptioneaza. Se credea, pana nu de mult, ca numai axonii celulelor nervoase elibereaza "mediatori",. Dar cercetarile au dovedit ca ei se pot elibera si in dendrite. Acetilcolina actioneaza imediat ce a luat nastere, apoi este inactivata de o enzima specifica, colinesteraza,. Dar la nevoie se poate reface. Anumite substante chimice pot bloca sau pot exacerba producerea mediatorilor chimici. Pentru fiecare tip de mediator chimic, psihofarmacologia a gasit substantele chimice corespunzatoare — stimulatoare sau blocante.

Exemplu: dopamina este blocata de fenotiazina si stimulata de am-fetamina. Dupa unii cercetatori (sol snyder si col. cantitati crescute de dopamina ar duce la aparitia acelei boli psihice care este schizofrenia (administrind doze mari de amfetamina, ei au observat aparitia unor simptome caracteristice ale schizofreniei: "salata de idei", "raceala" afectiva, halucinatii auditive, activitati stereotipe a dintre vitamine, aneurina sau vitamina bt — singura vitamina care contine sulf — intretine troficitatea nervilor; cand acestia sunt lezati, intervine in procesele de regenerare, ea jucind un rol important si in metabolismul glucidelor. In nervi se mai gaseste si elementul potasiu care alaturi de calciu si de sodiu participa la transmiterea excitatiei. O "exteriorizare" oarecum neasteptata a neuronilor umani ar fi secretia unor substante coloidale care s-ar depozita, se pare, in neurohipofizase credea pana nu de mult ca glanda pe care o numim hipofiza este cea care "diriguieste" secretiile tuturor glandelor endocrine din organism; cercetari relativ recente arata ca hipotalamu-sul — structura cerebrala invecinata cu hipofiza — ar produce o suma de substante chimice, care controleaza si regleaza functionarea tuturor glandelor cu secretie interna. Intre anii 1968—1972 au fost izolati trei asemenea hormoni secretati de hipotalamus: hormonul ce regleaza secretia tiroidiana, hormonul reglator al secretiilor gona-delor, hormonul "veghind" asupra cresterii. , pe care o datoram lui roger guillemin, andrew schally si rosa-lyn yallow — detinatori, din 1977, ai premiului nobel — deschide, se pare, o noua perspectiva cercetatorilor. Se asteapta dezvoltarea impetuoasa a neurochimiei cu clarificarea multor taine legate de memorie, emotivitate, agresivitate, semn, Durere si altele.

Dar, in functie de zona din creier pe care o cercetam, vom observa, la un moment dat, ca in prim plan apare un tip de reactie chimica sau altul. In nucleii de la baza creierului, de pilda, predomina procesele oxidative. De ce? In alte zone sunt alte procese, facilitate de alte enzime. De ce? Potrivit concentratiei si modului de distribuire a substantelor chimice in organism, se pot descrie o "anatomie biochimica" si o "anatomie enzimatica" deloc lipsite de importanta. Care sa fie semnificatia acestor "anatomii"?

In anul 1923, tashiro a observat o crestere a cantitatii de bioxid de carbon in nervul parcurs de un influx nervos. cand cantitatea de oxigen din mediu scadea, conducerea prin nerv se incetinea pana la oprire. O fibra nervoasa consuma de 30 de ori mai mult oxigen decat o fibra musculara. Creierul consuma inca si mai mult oxigen decat nervii; in consecanta, acestia din urma vor putea sa-si faca mai usor "rezerve". In lipsa oxigenului un nerv mai poate trai, folosind "rezervele", inca aproximativ douazeci de minute, in timp ce creierul rezista bine aproximativ sase-sapte secunde in anoxie acuta (lipsa totala de oxigen, survenita brusc), dupa care incep alterarile ireversibile. cand anoxia dureaza cateva minute, creierul moare. Si moare pentru totdeauna.

Portiunea cu metabolismul cel mai intens (cu nevoile cele mai mari de oxigen) este, fireste, scoarta cerebrala; interiorul marilor emisfere, mai bogat in fibre nervoase decat in neuroni si sinapse, are arderi metabolice mai moderate.

* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977