Simtamintul generat de ceea ce este maret si sublim in natura, cand aceste cauze actioneaza foarte puternic, este uimirea ; iar uimirea este acea stare a sufletului in care toate miscarile sale sunt suspendate, cu un grad oarecare de oroare: in acest caz, mintea este absorbita in mod atat de total de obiectul sau, incat nu se mai poate ocupa de un altul si, prin urmare, nu poate nici rationa asupra obiectului care-i angajeaza atentia. De aci se naste marea putere a sublimului care — departe de a fi produs de ele — anticipeaza rationamentele noastre si ne impinge inainte cu o forta irezistibila. Dupa cum am mai spus, uimirea constituie efectul sublimului in gradul sau cel mai inalt; efectele interioare sunt admiratia, reverenta si respectul. Nici o pasiune nu rapeste in mod atat de eficace mintii noastre Orice capacitate de a actiona si de a rationa, cum face frica, deoarece, fiind o aprehensiune a Durerii sau mortii, frica opereaza intr-un mod care seamana cu Durerea reala. Asadar, tot ceea ce este teribil pentru ochii nostri, este si sublim, indiferent daca aceasta cauza a groazei este inzestrata si cu dimensiuni marete sau nu ; caci este imposibil sa vezi ceva minuscul, marunt sau vrednic de dispret care sa fie primejdios. sunt multe animale care, desi departe de a avea o statura impresionanta, sunt totusi capabile de a genera ideea de sublim, deoarece sunt considerate surse de groaza. Asa sunt serpii si mai toate soiurile de animale veninoase.
Iar la lucruri de mari dimensiuni, daca adaugam si o nuanta suplimentara de groaza, ele devin incomparabil mai mari. O cimpie neteda si intinsa nu reprezinta, fara indoiala, o notiune marunta ; privelistea unei asemenea cimpii poate fi la fel de vasta ca si privelistea oceanului ; dar ea nu va putea niciodata sa impresioneze mintea ca avand aceeasi maretie pe care o are oceanul. Acest lucru se datoreaza mai multor cauze dar cel mai mult din toate conteaza faptul ca oceanul reprezinta' sursa unei spaime considerabile. Intr-adevar, in absolut toate cazurile, indiferent de natura lor, groaza constituie, fie in mod evident, fie in mod latent, principiul conducator al sublimului. Mai multe limbi ofera marturii puternice asupra afinitatii dintre arta si creatie. "dar uimirea este poate acea stare a sufletului in care puterile mintii sunt suspendate de mirare. Ea poate fi controlata de oroare, inviorata de dragoste... dupa cite intelegem noi, descrierea sublimului facuta de longinus este foarte corecta: nu este cladit pe o singura pasiune luata in sine ; dar pe de alta parte toate pasiunile puse la un loc pot sluji in inflacararea acelui entuziasm patetic care dimpreuna cu o gandire elevata slujeste la indepartarea rapida a mintii de sine insasi.
Asadar, groaza este un adaos important si tot asa sunt celelalte pasiuni — mihnirea, dragostea, minia, indignarea, ambitia, compatimirea etc". Aceste notiuni. Adeseori ele folosesc acelasi cu-vint pentru a indica la intamplare fie modalitatile uimirii ori admiratiei, fie cele ale spaimei saugroazei. In greceste cuvmtultlzupot inseamna fie spaima, fie uluire, inseamna ori grozav ori respectabil; verbul "l^-coinseamna fie a respecta, fie a se teme de. In latina rereor este identic cu аш din elina. Romanii foloseau verbul stupeo, un termen care marcheaza puternic starea unei minti uluite, pentru a exprima fie efectul simplei frici, fie cel al uimirii ; cuvantul attonitus [trasnit] exprima de a-semenea imbinarea acestor idei ; iar cuvantul francez etonnement, cuvintele englezesti asto-nishment si amazement, nu indica oare la fel de limpede emotiile inrudite care insotesc spaima si uimirea? Cei care au mai multe cunostinte generale in domeniul limbilor ar putea, fara indoiala, sa ofere numeroase alte exemple ia fel de graitoare.
Pentru a face Orice lucru sa fie cu. Adevarat teribil, obscuritatea pare in general necesara. cand cunoastem pe deplin amploarea oricarei primejdii, cand ne putem deprinde ochii cu ea, dispare o mare parte din teama. Oricine-si poate da seama de asta daca se gandeste cat de mult ne sporeste spaima noaptea, in toate cazurile de primejdie si in cat de mare masura notiunile de strigoi si varcolaci — despre care nimeni nu-si poate forma o idee clara — ne afecteaza mintile, dispuse sa acorde credit basmelor si nascocirilor superstitioase referitoare la asemenea fiinte. Acele guverne despotice care se bazeaza pe pasiunile oamenilor si in special pe frica, isi ascund cat mai mult conducatorul do ochii publicului. Aceeasi politica a fost adoptata in multe cazuri de catre religie. Mai toate templele pagine erau intunecate: pana si in zilele noastre, in templele barbare ale americanilor, acestia isi tin idolul intr-o parte intunecata a colibei dedicata cultului acestuia.
Tot in acest scop si druizii isi oficiau ceremoniile in inima padurilor celor mai intunecate si in umbra celor mai batrini si mai bogati stejari. Nimeni nu pare sa fi inteles mai bine secretul intensificarii sau al valorificarii lucrurilor ingrozitoare — daca-mi pot permite sa spun astfel — al punerii lor in lumina cea mai puternica prin forta obscuritatii judicioase — decat milton. Descrierea mortii pe care ne-o ofera in cartea a doua a paraclisului pierdut este admirabil alcatuita ; este de-a dreptul uluitor cu cita pompa intunecata, cu cita nesiguranta semnificativa si graitoare a trasaturilor si culorilor a zugravit el portretul regelui spaimelor: n-avea intruchiparea cealalta nimica lamurit in madulare incheieturi si membre (daca poate neforma cat sa se mai cheme forma sau umbra ce parea a fi, plamada caci toate se-aratau si una si-alta). Era ca noaptea neagra-ntruchiparea, feroce ca un cird de zece furii si inspaimantatoare precum iadul, rotind mereu o-ngrozitoare lance ; iar ceea ce parea sa-i fie capul, era ca o coroana-mparateasca. Cercetare asupra sursei ideilor noastre despre frumos si virtute se traduce in: "iscusinta vicleana a preotilor pagini poate preface asemenea locuri intunecoase in scena unor aparitii plasmuite ale zeitatilor lor in aceasta descriere totul este intunecat, nesigur, confuz, teribil si sublim in cel mai inalt grad.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977