Trebuie sa remarcam ca incetarea placerii ne afecteaza in trei feluri. Daca inceteaza pur si simplu, dupa ce a durat o perioada potrivita de timp, efectul este indiferenta; daca se intrerupe brusc, urmeaza o senzatie stinje-nitoare, numita dezamagire ; daca obiectul simtirii este pierdut in atat de mare masura incat nu mai exista nici cea mai mica sansa de a te bucura din nou de el, in suflet apare un sim-tamint numit jale. Acuma, dupa parerea mea, nici una dintre ele, nici macar jalea, care este cea mai violenta — nu seamana catusi de putin cu Durerea fizica efectiva. Cel cuprins de jale, ingaduie patimii sa-l copleseasca ; o lasa in voia ei, o indrageste ; dar asta nu se intampla niciodata in cazul Durerii reale pe care nici "mai este si un alt mod de a imbunatati limba... si anume, prin aplicarea unor sensuri noi cuvintelor deja acceptate". Definitia "jalei" ne aminteste de definitia data "supararii" de catre locke. Un om n-o sufera de buna voie un timp indelungat. Nu este chiar asa de greu de inteles cum de oamenii indura de buna voie jalea, cu toate ca este departe de a fi o senzatie agreabila.
E in insasi natura ei sa-si pastreze neincetat obiectul dinaintea ochilor, sa-l inchipuie in luminile sale cele mai fermecatoare, sa reinvie toate imprejurarile in care el a aparut, pana in cele mai mici amanunte ; sa se intoarca la fiecare bucurie anume, sa insiste asupra fiecareia dintre ele si sa gaseasca in toate o mie de perfectiuni noi, care n-au fost destul de bine intelese inainte ; in jalea cea mai adanca, placerea ramane inca pe primul plan ; iar chinul pe care il induram nu seamana catusi de putin cu durerea absoluta, intotdeauna odioasa si de care ne straduim sa scapam cat mai repede cu putinta. In odiseea lui homer, care abunda in atitea si atitea imagini firesti si miscatoare, cele mai impresionante sunt acelea prin care menelau de-plinge soarta nenorocita a prietenilor lui si descrie propriile lui simtaminte. El recunoaste ca Orice ragaz in gandurile sale triste este binevenit, dar mai spune si ca — asa triste cum sunt — ele II fac placere. "pe toti ma pun a-i tingui si-ai plange cand stau in casa singur ; ba cu plinsul ma racoresc, ba incetez, ca iute de vaietul cel fioros te saturi. Pe de alta parte, cand ne facem iarasi sanatosi sau cand scapam de un pericol iminent, simtamintul pe care-l avem este oare de bucurie? Dimpotriva, in asemenea imprejurari, ceea ce simtim este foarte departe de satisfactia voluptuoasa cu care ne umple perspectiva sigura a desfatarii. Incantarea nascuta din schimbarea Durerii tradeaza intotdeauna sursa din care izvoraste, prin natura sa solida, puternica si durabila.
Majoritatea ideilor care pot sa produca o impresie puternica asupra mintii omului, indiferent daca este vorba pur si simplu de Durere sau placere ori de variante ale acestora se pot reduce in mare masura la aceste doua tipuri principale: instinctul de conservare si societatea ; ele pot fi reduse la telurile catre care se indreapta unul, altul sau toate simtamintele nostre puternice. Cele care tin de instinctul de conservare se invirt in special in jurul Durerii sau primejdiei. Notiunile de Durere, boala si moarte ne coplesesc inima cu emotii si temeri puternice ; in schimb viata si sanatatea, desi ne pun in situatia de a simti placeri, nu ne produc citari impresii prin simplul fapt ca exista. Asadar, simtamintele care se refera la apararea individului se invirtesc mai ales in jurul Durerii si primejdiei, si sunt cele mai puternice dintre toate. Tot ceea ce are puterea de a crea intr-un fel oarecare — in mintea noastra reprezentarile Durerii si primejdiei, adica tot ceea ce este teribil prin ceva sau legat de elemente teribile, sau opereaza intr-un mod analog spaimei, constituie o sursa a sublimului ; adica produce cea mai puternica emotie pe care o poate simti omul. (si zic emotia cea mai puternica deoarece sunt convins ca senzatiile de Durere sunt mult mai viguroase decat cele care ne sunt transmise ori create in numele placerii. Fara cea mai mica urma de indoiala, chinurile la care am putea fi supusi sunt mult mai mari prin efectele lor asupra trupului si mintii decat Orice placeri pe care le-ar putea sugera cel mai priceput dintre hedonisti, sau decat ar putea savura cea mai vie imaginatie, ce] mai sanatos si mai rafinat-sensibil trup.
Ma indoiesc foarte tare ca s-ar putea gasi un om care sa-si castige un trai pe deplin satisfacator cu pretul incheierii vietii in chinuri ca acelea pe care justitia le-a adus in cateva ceasuri raposatului si in literary magazine, II gasim urmatorul pasaj: "dar cu siguranta ca aceasta filosofic este falsa: brodequin-ul (—incaltaminte de tortura) lui ravaillac si patul de fier al lui damiens sunt in stare sa stirneasca o groaza alarmanta, dar nu se poate spune despre ele ca ar avea ceva sublim. Si pe urma, de ce ar trebui sa excludem celelalte pasiuni ale noastre? Oare sublimul nu poate face casa buna cu ambitia? Poate ca tocmai ca urmare a acestei din urma pasiuni, altoita pe caracterul nostru, in vederea celor mai intelepte teluri urmarite de cel ce ne-a dat viata, suntem noi capabili sa simtim pe cat putem sublimul: sa ne desfatam cu tot ce este magnific, sa preferam soarele unei lumi-narele si, mergind de la mai mare la inca si mai mare, am putea in cele din urma sa ne oprim imaginatia asupra aceluia care reprezinta forta suprema. Si poate ca aceasta constituie sursa sublimului intotdeauna intensificat cand vreo pasiune de-a noastra se agita puternic — spaima, mihnirea, furia, indignarea, admiratia, dragostea, etc. Sublimul se impune prin cele mai puternice dintre ele, dar face casa buna cu oricare". Nefericitului regicid din franta dar asa cum Durerea actioneaza mai puternic decat placerea, tot asa si moartea este in general o idee mult mai impresionanta decat Durerea ; pentru ca sunt foarte putine Dureri, indiferent de intensitatea lor, care sa nu fie preferate mortii ; mai mult decat atit, ceea ce face in general Durerea insasi mai Dureroasa — daca ma pot exprima astfel — este faptul ca vine ca un trimis ale acestui rege al spaimelor).
Cand primejdia sau Durerea ne apasa prea puternic, ele nu pot sa ne ofere nici un fel de inaintare ori deliciu, sunt doar groaznice ; privite insa de la oarecare distanta si cu unele schimbari pot sa fie — si chiar sunt, — incantatoare. Din ce anume cauza, voi incerca sa arat in cele ce urmeaza.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977