Celalalt titlu sub care clasific pasiunile noastre este "societatea", care se poate imparti in doua subcategorii: 1: societatea sexelor, care raspunde telurilor propagarii speciei umane ; 2) apoi, societatea mai "generala" pe care o impartim cu oamenii si cu alte animale. Robert francis damiens (1714—57) care a atentat la viata lui Ludovic al xv-lea la 5 ianuarie 1757 si a fost ucis, dupa torturi barbare, prin ecartelement (desmembrare, sfisiere in patru bucati) la 28 martie, acelasi an. Executia lui damiens a ocupat un loc important in periodicele englezesti: impartim chiar si cu lumea neinsufletita. Simtamintele legate de conservarea individului se refera in intregime la Durere si primejdie ; cele legate de procreare, isi au originea in placeri si in desfatari ; placerea care tine cel mai direct de acest scop are multa vioiciune, este delicioasa, intensa si reprezinta, dupa cum se stie, cea mai adanca placere a simturilor ; dar absenta unei desfatari atat de mari nu duce neaparat la stanjeneala, la o senzatie neplacuta si, cu exceptia unor anumite perioade, am impresia ca nu ne afecteaza sau nu ne impresioneaza deloc. cand oamenii descriu felul in care-i afecteaza Durerea si primejdia, ei nu insista asupra placerii pe care ti-o ofera sanatatea, asupra bucuriilor pe care fi le aduce siguranta zilei de miine, ci se lamenteaza doar de pierderea acestor satisfactii ; totul se invirte in jurul Durerilor si spaimelor adevarate pe care le traiesc ei, in schimb daca ascultati plangerile unui indragostit parasit sau dezamagit, veti observa ca el se ocupa pe larg de placerile pe care le savura sau pe care nadajduia sa le savureze, precum si de perfectiunea obiectului dorintelor lui; ceea ce-l obsedeaza mai cu seama este pierderea. Efectele violente ale iubirii — care uneori duce сыаг si la nebunie — nu constituie o obiectie impotriva regulei pe care incercam sa o stabilim. cand oamenii au ingaduit imaginatiei sa fie multa vreme dominata de vreo idee, aceasta le-a absorbit in atat de mare masura inchipuirea incat treptat-treptat a alungat aproape oricare alta notiune si a dari-mat Orice despartitura a mintii care ai fi putut sa o ingradeasca.
Orice idee isi ajunge telul dupa cum reiese limpede din varietatea ne-sfirsita a cauzelor care duc la nebunie; dar in cel mai bun caz acesta poate doar sa dovedeasca in 1744 burke era prieten bun cu un "indragostit parasit" pe care "pierderea" l-a impins la sinucidere. Faptul ca patima iubirii este capabila sa produca efecte cu totul si cu totul iesite din comun, si nu ca emotiile sale extraordinare ar avea vreo legatura cu Durerea propriu-zisa. Sectiunea in cauza de pe urma a deosebirii dintre simtamintele ce tin de instinctul de conservare si cele ce tin de societatea sexelor. In ultima analiza, cauza adanca a deosebirilor dintre natura pasiunilor legate de instinctul de conservare si cele care se leaga de inmultirea speciei va ilustra in continuare remarcile facute pana acum. Si, dupa cite cred, merita sa fie luata in seama pentru interesul pe care-l prezinta in sine. Intrucat indeplinirea indatoririlor noastre de toate soiurile depinde de viata noastra, iar savirsirea lor cu vigoare si folos se bizuie pe sanatatea noastra, Orice lucru ce ameninta sa ne distruga fie viata, fie sanatatea, ne influenteaza puternic ; insa, Intrucat nimeni nu ne cere parerea in privinta vietii si sanatatii, simplul fapt ca ne bucuram de ele nu ne aduce nici un fel de placere adevarata in afara de cazul cand, multumi ndu-ne cu ceea ce avem, ne lasam scaldati in lenevie si inactivitate. Pe de alta parte, pro-creatia omenirii constituie un tel important, si se cere ca oamenii sa fie influentati de un imbold puternic in urmarirea acestuia.
Tocmai de aceea este el dublat de o placere foarte puternica ; dar Intrucat nu este catusi de putin menit sa fie o ocupatie constanta a noastra, nu s-ar cadea ca absenta acestei desfatari sa fie insotita de vreo Durere considerabila. Din a-cest punct de vedere, deosebirea dintre oameni si animale pare sa fie remarcabila. Oamenii int in Orice moment aproape la fel de tare inclinati ‘catre bucuriile dragostei, pentru ca urmeaza sa fie calauziti de ratiune cu privire la timpul si modul in care sa le guste. Daca s-ar naste vreo Durere puternica din absenta acestei multumiri, ma tem ca ratiunea ar fi pusa la grea incercare in indeplinirea indato-ririlor ei. Dar animalele se supun unor legi, in aplicarea carora ratiunea nu are decat un rol prea mic, Intrucat sunt niste perioade bine determinate in care actioneaza ele ; in timpul lor este destul de probabil ca lipsa sa fie suparatoare si tulburatoare, Intrucat telul trebuie atins numai atunci, altfel nemaiputind fi niciodata a-tins, pentru multi, deoarece revine numai o-data cu perioada respectiva. Pasiunea care tine de procreatie, luata in sine, este numai si numai pofta ; lucrul acesta este vadit la animale, ale caror pasiuni sunt mai pure, mai ferite de amestecuri si care-si urmaresc telurile mult mai de-a dreptul decat noi. Singura distinctie de care tin ele seama in ceea ce priveste perechea este sexul.
E a-devarat ca in general sau mai intotdeauna ele se multumesc cu semenii de aceeasi specie, preferindu-i tuturor celorlalti. Si totusi, aceasta preferinta, ma gandesc eu, nu se naste din simtul frumosului ce si-ar afla satisfactia in propria lor specie, asa cum presupune domnul addison, ci intr-o astfel de lege tip, careia trebuie sa-i se supuna. La aceasta concluzie putem ajunge pe buna dreptate daca este sa ne luam dupa aparenta lipsa de alegere, la care II silesc limitele neamului lor. In schimb, omul — o fiinta adaptata unor relatii de o mult mai mare varietate si complexitate — leaga de pasiune in general ideea unor calitati sociale, care dirijeaza si atita pofta pe care el o simte la fel cu Orice alt animal ; si Intrucat nu este sortit sa traiasca oarecum slobod, se cuvine a fi inzestrat cu un dar care sa-i hotarasca preferinta si sa-i usureze alegerea ; o calitate palpabila, caci nici o alta nu-si poate produce efectul mai repede, mai puternic si mai sigur. Asadar, obiectul acestei pasiuni tulburi pe care o numim dragoste este frumusetea sexului: barbatii sunt atrasi de frumusetea trupeasca in general, Intrucat are de-a face cu viata sexuala si urmeaza astfel unei legi , obisnuite in natura ; pe de alta parte insa, cand (este sa iubeasca pe cineva anume se opresc asupra frumusetii personale. Dupa parerea mea, frumusetea este o calitate sociala, caci daca femeile si barbatii -— si nu numai oamenii, ci si alte animale — ne ofera o bucurie si o placere o-(chilor, cand ne atrag privirile (si numarul a-cestora este destul de mare) ne inspira sentimentele de tandrete si afectiune fata de persoana lor ; dorim sa avem aceste persoane aproape de noi si de buna voie intram intr-un anumit tip de relatie cu ele, in afara de cazul icind avem ratiuni puternice de a n-o face. Dar carui scop a fost destinat acest fapt, in multe cazuri — asta nu izbutesc sa descopar, caci nu vad o ratiune mai puternica pentru o legatura intre om si unele animale cu un vesmint la fel de atragator, decat intre el si alte animale care sunt total lipsite de aceasta atractie sau o poseda intr-o masura mult mai mica.
E foarte probabil insa ca providenta nu a facut nici macar aceasta distinctie decat cel mult in vederea unui tel major, cu toate ca noi nu izbutim sa-l deslusim, Intrucat intelepciunea ei nu este intelepciunea noastra si nici caile ei nu sunt caile noastre. Cea de a doua categorie a simtamintelor sociale este aceea care se refera la societate in general. In aceasta privinta observ ca societatea — pur si simplu ca societate, fara nici un fel de sublinieri speciale — nu ne aduce nici un fel de placere pozitiva ; in schimb, singuratatea absoluta si totala — adica excluderea completa si perpetua din sinul oricarei societati — constituie o adevarata Durere foarte intensa, aproape cea mai mare pe care o putem concepe. Asadar, in cumpana dintre placerea pe care ne-o face societatea in general si Durerea singuratatii absolute, Durerea reprezinta ideea predominanta, insa savurarea oricarei bucurii sociale luate in sine compenseaza in mare masura senzatia neplacuta, stinjeneala pricinuita de lipsa acelei bucurii anume ; asadar, cele mai puternice senzatii referitoare la obiceiurile unei anumite societati sunt cele placute. O companie agreabila, conversatiile vioaie, tandretea prieteniei, ne umplu mintile de mari placeri ; pe de alta parte, si singuratatea temporara este agreabila in sine. Poate ca aceasta dovedeste ca sunteni fiinte destinate deopotriva contemplatiei si actiunii, de vreme ce singuratatea ca si societatea ne ofera anumite placeri ; dupa cum putem distinge din observatia anterioara ca o intreaga viata petrecuta in singuratate contravine telurilor existentei noastre, de vreme ce nici moartea in sine nu constituie o notiune mai inspaimintatoare.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977