Cand cuvintele dau toata masura puterii lor, in mintea ascultatorului se nasc trei efecte. Primul este sunetul; cel de-al doilea imaginea sau reprezentarea lucrului pe care-l semnifica sunetul; al treilea este impresia sufleteasca produsa de unul din efectele anterioare sau de amandoua. cuvintele abstracte compuse despre care am vorbit (cinste, dreptate, libertate si altele asemenea) produc primul si ultimul din aceste efecte dar nu si pe cel de al doilea. Abstractele simple sunt folosite pentru a semnifica o notiune simpla, fara a mai vorbi de altele care intamplator ar putea s-o insoteasca — cum ar fi albastrul, verdele, fierbinteala, frigul si altele asemenea ; acestea sunt in stare sa cuprinda toate trei laturile cuvintelor ; capacitate pe care cuvinte complexe ca: om, castel, cal, etc., o au intr-un grad si mai inalt. Si totusi cred ca cel mai general efect chiar si al acestor cuvinte nu se naste din faptul ca ele constituie imagini ale diferitelor realitati pe care le reprezinta in imaginatia noastra ; fiindca la o cercetare foarte serioasa a propriei mele minti, si afland si parerile altora pe care i-am rugat sa se autoanalizeze, nu reiese ca o asemenea imagine s-ar constitui nici macar intr-un caz din douazeci, si cand aceasta se intampla necesita de cele mai multe ori un efort special al imaginatiei interpretat spre scopul respectiv. Dar cuvintele complexe opereaza asa cum | spuneam despre abstractele compuse, nu infa-tisind mintii vreo imagine, ci prin faptul ca obisnuinta le-a facut sa aiba acelasi efect cand sunt pomenite, ca realitatile carora le corespund, cand sunt percepute. Sa presupunem ca am citi un pasaj care ar suna cam asa "fluviul dunarea izvoraste din-tr-un teren umed si muntos din inima germaniei, unde serpuind incoace si incolo uda teritoriul mai multor principate, pana cand, intrind in Austria si parasind zidurile vienei trece in ungaria ; acolo, cu apele sale mult sporite de sava si de drava, paraseste lumea crestina si curgind prin tarile barbare care se invecineaza cu partile tataresti, se varsa in marca neagra prin mai multe guri."
In aceasta descriere se pomenesc multe lucruri —- munti, riurj, orase, marea, etc. Dai' sa se autoanalizeze oricine si sa vada daca in inchipuirea lui au fost imprimate imagini ale unui fluviu sau riu, a unui munte, a solului mlastinos, a germaniei, etc. De fapt este de-a dreptul imposibil ca in succesiunea rapida a cuvintelor in conversatie sa ne formam idei atat despre sonoritatea cuvantului cat si despre lucrul pe care-l reprezinta ; mai mult decat atit, unele cuvinte exprimind esente reale sunt atat de amestecate cu altele cu valoare generala si denominativa, incat este foarte greu sa sarim de la simturi la gandire, de la elementele particulare la cele generale, de la lucruri la cuvinte, in asa fel incat sa cores-pundem telurilor vietii; si de fapt nici nu este necesar s-o facem. Exemple care arata cum cuvintele pot imresiona fara a crea imagini. Constat ca este foarte greu sa-i convingi pe multi oameni ca simtamintele lor sunt afectate de cuvinte care nu le genereaza nici un fel de imagini si este inca si mai greu sa-i convingi ca in cursul obisnuit al conversatiei suntem intelesi destul de bine chiar si fara sa cream imagini ale lucrurilor despre care vorbim. Prezenta sau absenta ideilor din mintea oamenilor mi se pare o tema destul de ciudata de discutie. La prima vedere s-ar parea ca Orice om ar trebui sa aiba drept de judecata fara apel asupra propriului sau for interior.
Dar oricat de ciudat ar parea, adeseori nu stim ce idei ne formam despre lucruri, sau daca avem cat de cat vreo idee in unele privinte. E nevoie de foarta multa atentie pentru a ne convinge pe deplin in aceasta privinta. De cand am asternut pe hartie aceste note, am mai descoperit doua exemple foarte graitoare despre posibilitatea ca un om sa auda cuvinte fara sa-si formeze nici o idee privitoare la lucrurile pe care le reprezinta ele, si ca totusi sa poata mai apoi sa le transmita altora, potrivite in alt chip, dar inzestrate cu mare energie, cuviinta si putere de invatatura. Primul exemplu este cel al d-lui blacklock, un poet orb din nastere. Foarte putini oameni binecuvintati cu vederea cea mai desavirsita pot descrie obiecte vazute cu mai mult spirit si adevar decat acest orb. Lucrul este imposibil de atribuit faptului ca ar avea o conceptie mai limpede decat oamenii obisnuiti despre lucrurile pe care le descrie. Intr-o eleganta prefata la operele acestui poet, dl spence rationeaza intr-un mod foarte inteligent si — imi inchipui cu — perfect justificat in privinta cauzei acestui fenomen extraordinar ; dar mi-e cu neputinta sa fiu intru totul de acord cu el cand spune ca unele nepotriviri de limbaj si gandire intim-plator prezente in poeziile d-lui blacklock s-au nascut din conceptia imperfecta a poetului orb asupra obiectelor vizibile, deoarece asemenea inadvertente — si inca unele mult mai mari — pot fi gasite si la scriitori mai mari decat dl.
Blacklock, si care, pe langa asta erau inzestrati cu o vedere fara cusur. Thoinas blacklock (1721—1791), nascut la annan in comitatul dumfriesshire, si-a pierdut vederea la vir-sta de numai 6 luni cand s-a imbolnavit de varsat. Ca invatat la universitatea din edinburgh si volumul sau de poezii a aparut mai intai in 1746: hume, care l-a ajutat pe blacklock in diverse feluri, i-a raspandit poeziile si a atras asupra lor atentia lui joseph spence, fost profesor de poezie la oxford. In 1754, spence a publicat prezentarea vietii, personalitatii si poeziilor cilul blacklock care a devenit studiul introductiv ce prefata a doua editie a poeziilor din 1756: retinerile lui burke in privinta lui spence se refera la versiunea initiala a prezentarii. Acolo, (pagina 59—61) spence comenteaza unele "inadvertente" de exemplu folosirea cuvantului "vapaie" ca "o caracteristica a frumusetii" ; "aplicarea epitetului "fara raze" tacerii". Aceste critici au fost omise in editia din 1756: trebuie remarcat faptul ca johnson s-a aratat destul de sceptic in privinta lui spence ("individul acela fara minte") si a teoriilor acestuia referitoare la felul cum si-a obtinut blacklock notiunile despre obiectele vizibile (boswell, viata lui samuel johnson, editia hili and powell, i, 466).
Pentru diferite date interesante despre ideile lui blacklock asupra culorilor, vezi scrisoarea adresata de david hume lui spence la 15 octombrie 1754 (corespondenta lui hume, editata de y grieg, oxford, 1932, i, pagina 201). Iata un poet care fara doar si poate este la fel de impresionat de propriile sale descrieri ca si oricare dintre oamenii ce le vor citi; si totusi el simte acest puternic entuziasm datorita unor lucruri despre care nici nu are, nici nu poate avea vreo alta idee decat cea a unor simple sunete ; si oare de ce sa nu fie si cititorii operelor sale afectati in acelasi chip ca si el, fara sa aibe mai multe idei propriu-zise despre lucrurile descrise? Cel de-al doilea exemplu este cel al dlui saunderson, profesor de matematica la universitatea din cambridge. Acest invatat a asimilat cunostinte vaste de filosofie a naturii, de astronomie precum si din domeniul tuturor stiintelor care se bazeaza pe matematica. Lucrul cel mai iesit din comun, — si care-mi serveste cel mai mult — este ca a tinut conferinte excelente despre lumina si culori ; acest om le-a predat altora teoria acelor notiuni pe care ei le aveau dar pe care el personal cu siguranta ca nu le avea.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977