Nu intru aici in problema discutata mult de fizio-logi, daca Durerea este efectul unei contractii sau o incordare a nervilor. Ambele explicatii imi pot sluji telurile ; caci prin incordare nu inteleg altceva decat o violenta tragere a fibrelor, care compun Orice muschi ori membrana, indiferent cum se face acest lucru. Caci din aceasta este clar pentru mine, ca si in multe alte exemple, ca atunci cand trupul este predispus — indiferent prin ce mijloace - la asemenea emotii care ar putea fi produse de o anumita simtire puternica, el va crea de la sine in minte ceva foarte asemanator acelei simtiri. In acest scop, domnul spon, in ale sale cercetari antice, ne spune o poveste ciudata despre jacob spon (1647—1685), medie, cunoscut mai ales pentru expeditiile sale arheologice in Italia, grecia si orientul apropiat (1675—1676), impreuna cu botanistul si arheologul englez sir george wheler (1650-1723) intr-o epoca in care explorarea relicvelor elene era celebrul specialist in fizionomie campanella ; s-ar parea ca acest om nu numai ca facuse observatii foarte exacte asupra chipurilor oamenilor, dar ajunsese si un adevarat expert in a le imita daca erau cat de cat iesite din comun. cand avea chef sa patrunda cu adevarat inclinatiile oamenilor cu care avea de-a face, el isi modifica trasaturile fetii, gesturile si pozitia trupului ca sa le apropie cat mai mult si cat mai exact de persoana pe care incerca s-o examineze ; iar apoi observa cu atentie ce dispozitie sufleteasca parea sa capete prin aceasta transformare. In atat de mare masura — spune domnul spon —- incat era in stare sa mimeze dispozitia sufleteasca si gandurile oamenilor cu tot atat de mare efect ca si cum ar fi intrat in pielea lor. Adeseori am observat ca imitand infatisarea si gesturile unor oameni suparati, sau apatici, sau inspaimintati sau indrazneti, in mod involuntar mintea mi se adapta acelei simtiri adanci, sau emotii pe care incercam s-o copiez in manifestarile ei exterioare ; mai mult decat atit, am ajuns la convingerea ca este greu de evitat un asemenea lucru ; chiar daca omul se straduieste sa-si separe emotia sau simtirea de gesturile care-i corespund.
Mintile si trupurile noastre sunt atat de strans si de intim legate, incat omul nu poate simti Durerea sau placerea doar in minte sau dor in trup. Inca la inceputurile sale. Ca adus cu sine numeroase inscriptii grecesti si latinesti. In cartea sa redierches cu-rieuses d'antiquite (cercetari curioase asupra antichitatii, lyon 1683) el socoteste valoarea medaliilor ca o calauza istorica pentru a afla infatisarea personala a monarhilor reprezentati. In acest context el mentioneaza fizionomia si relateaza povestea lui campanella (la pagina 358). Tomasso campanella (1568—1639), calugar dominican si filosof. Discipol al lui nicola de cuza si al lui telezio, el a respins arestotelianismul scolastic si a sustinut necesitatea studierii directe a omului si a naturii.
A fost intemnitat la neapole pentru pretinsa lui legatura cu o revolta impotriva spaniolilor si a fost supus torturilor. Campanella, despre care vorbeam, putea sa-si abata atat de mult atentia de la Orice suferinte ale trupului, incat sa indure fara prea mare Durere chiar si lori ura ; iar in privinta Durerilor mai mici, cu siguranta toala lumea a observai ca atunci cand putem sa ne concentram atentia asupra unui alt lucru, Durerea poate fi o vreme uitata ; pe de alta parte, daca printr-un mijloc sau altul trupul este impiedicat sa faca miscarile, sau sa se lase starnit de catre emotiile pe care le produce in mod normal in el o simtire adanca, acea simtire moare in fasa, desi cauza ei nu se afla doar in actiuni fizice, desi ar trebui sa fie doar mintala si sa nu afecteze direct nici unul dintre simturi. De exemplu, un calmant sau o bautura spirtoasa va suspenda actiunea supararii, fricii sau furiei, in ciuda tuturor eforturilor noastre in sens contrar ; si aceasta prin provocarea in trupul nostru a unei dispozitii contrare celei pe care o determina aceste simtiri.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977