Exista un simbolism in visele de noapte, iar esenta raportului simbolic rezida intr-o comparatie. Dar foarte adesea, va observa freud, nu este vorba de obisnuita comparatie intre doi termeni, ci mai apare si un al treilea termen al comparatiei). Exemplu: casele din vis sunt, cel mai adesea, oameni (nu vorbim noi, in argou, de "mansarda" sau de "etajul superior" al cuiva? De ce ar fi metafora apanajul exclusiv al creatiei constiente? ); fatadele netede ale caselor ar reprezenta persoane de sex masculin, in timp ce pereti accidentati, balcoanele, ar indica, mai degraba, persoane de sex feminin. In vis, parintii pot apare sub infatisarea unor persoane eminente: conducatori, sefi; in timp ce fratii, surorile au ca simboluri unele animale mici. Dar, conchide freud, cele mai multe simboluri din vis sunt simboluri sexuale: un peisaj, de pilda, o gradina, o padure constituie tot atitea simboluri sexuale feminine; reptile, serpi, pesti, umbre, arbori etc.
Sint simboluri sexuale masculine. Cum se construieste pina la urma un vis? Procesul este tare complicat. Esentialul: o pornire refulata se intrica adesea cu multe alte tipuri de fenomene care se petrec in creier. Cenzura si simbolismul fac visele greu inteligibile. Descifrarea se cere efectuata cu multa rabdare si pricepere, pentru fiecare caz in parte. Dar ca sa nu ramanem fara nici o concluzie, in ceea ce priveste continutul real al viselor, vom prelua de la freud: "psihanaliza se pare ca nu face altceva decat sa confirme vechea maxima a lui platon dupa care buni sunt cei care se multumesc sa viseze ceea ce altii fac in mod real".
Nu am insistat, totusi, prea mult asupra explicatiei pe care freud o da visului? El sa fie oare cel mai aproape de adevar? El este — pe de o parte — mai putin luat in serios astazi de catre cercetatorii traditionalisti ai creierului si, totodata, deosebit de "captivant" pentru marele public. Si unii si altii exagereaza, avand, totusi, fiecare dreptatea sa. Pentru ca ne-am obisnuit (este o prejudecata, fireste, nascuta din nevoi analitice, justificate cindva) sa consideram (poate inconstient) ca unul este creierul aflat spre studiere pe masa de lucru a anatomistilor, a neurofizlologilor, biochimistilor si altul cel pe care il pastram fiecare "sub nobilul os al fruntii". Neurofizio-iogii de prestigiu nu mai pot face insa, abstractie de psihologie, de psihanaliza. Pentru ca, de fapt, creierul este unul singur.
Mai pastram inca si alte "intreruperi" in continuitatea cunoasterii, alte interpretari unilaterale in acest anotimp al interdisciplinaritatii,. Dar va trebui sa facem efortul de a le desfiinta. Iata un exemplu: despre somn de mult nu se mai spune ca reprezinta "odihna" creierului, ci doar o anumita odihna in ceea ce priveste activitatea bazata pe legaturile lui cu exteriorulpentru "a-si putea concentra atentia" asupra unor "operatii" de mare importanta pe care le are de facut "in interior". Cite idei nu leaga limpede, corect, un somn "bun"? Cite "sugestii" nu ne ofera uneori noaptea creierul nostru?) Cercetatorii sunt absolut siguri ca in somn creierul lucreaza asupra cunostintelor pe care i le-am furnizat in timpul zilei. De ce n-ar lucra si in ceea ce priveste afectivitatea?
Pentru ca intre psihologie si neurofiziologie nu exista o punte ferma? De ce n-ar face legatura cu trecutul indepartat? Si de ce n-ar anticipa — intr-un mod care ne poate apare deocamdata "parapsihologic" — viitorul? Ar fi posibil ca teoriile actuale despre somn si vise ale mai multor categorii de cercetatori sa nu se excluda reciproc ci sa se completeze. Sa ne continuam, insa, incursiunea in psihanaliza. Pentru a-si argumenta punctul de vedere potrivit caruia ponderea nevoilor sexuale o intrece pe a celorlalte, freud apeleaza — printre altele — la fapte de limba. cuvintele au adesea doua intelesuri dintre care unul net sexual — spune ei.
Cuvintele prezinta o intreaga simbolistica de felul celei pe care o gasim si in visele omului. Vom remarca De altfel ca freud, in general, nu foloseste termenul de "sexualitate" intr-o acceptiune restrinsa. Pentru a potoli spiritele, la urma urmei ar fi putut folosi un cuvant mai putin iritant,. Dar si el s-a ambitionat pe ceea ce a constituit una din exagerarile sale: determinarea exclusiv "sexuala" a creativitatii umane). Dupa freud, munca insasi porneste din aceasta "sexualitate"; activitati de creatie importante deriva din ea. Exista porniri sexuale deturnate, deviate spre alt fel de activitati, de exteriorizari. Ceea ce se intelege prin sexualitate in afara psihanalizei — spune freud — este o sexualitate restrinsa de fapt, o sexualitate pusa exclusiv, in slujba procrearii, pe scurt ceea ce se numeste o viata sexuala normala".
Aplicand chiar propria lui teorie putem socoti "centrarea" pe "sexualitate" ca o reactie, inconstienta, la ipocrizia ignorarii sistematice a acestui subiect de catre contemporani? Uneori sinele intra in conflict cu apetitul sexual — "xplica freucl; pot rezulta deformari, infirmitati ale smerii ca si ale apetitului sexual si, nu o data, din lupta lor rezulta nevroza. Inainte de a-si face intrarea in lume, simptomele deranjamentului psihic trimit semne prevestitoare. Dar vagi in viata de toate zilele a insului, in vis. Va propun sa zabovim putin asupra "sexualitatii" — subiect prea adesea socotit "tabu" in educatia tinerilor ca sa vedem caror exagerari le-a opus freud exagerarile sale.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977