Orice artist poate sa-si faca singur astfel de preparatii; metoda se poate aplica la suporturi foarte diverse: panza, hartie, carton, lemn si derivatele sale, precum si suprafete murale. Este metoda cea mai comoda: nu avem de incalzit ulei, nu avem de asteptat mai mult timp pana la uscare, astfel ca multi o practica astazi. Unii folosesc chiar vopsele-eraulsie pentru cladiri. Nu trebuie totusi sa uitam ca aceste produse, data fiind destinatia lor, nu au in mod obligatoriu supletea celor create in mod special pentru tablouri. Aplicarea se poate face cu ajutorul instrumentelor celor mai variate: cutit, pensula, burete, rulou de pictura. cand se lucreaza cu clei de piele, atelierul trebuie mentinut la o temperatura medie de aproximativ 15—20°. Calitatea lor cea mai pretioasa, la pictura in ulei, consta in a nu provoca acele cracluri de retractare, datorate sensibilitatii fondului, atat de frecvente si de periculoase cand culorile sunt aplicate pe preparatii grase.
Principalele precautii pe care trebuie sa le luam, privesc porozitatea subjectilului si destinderea tesaturilor. Sfatul lui genuini mai este valabil si astazi: incepem printr-o hranire usoara; la inceput, vom dilua cu apa. Cu toate ca preparatele pigmentate care se afla in comert, se pot aplica direct pe suport, suntem, cel putin in privinta pinzei, partizanii unei ineleieri prealabile. Nu numai ca se respecta mai bine regula "slab pe gras" a fondurilor spongioase, dar se evita neajunsul aparitiei petelor albe pe spatele pinzei. Acest apret nu va consta din clei de piele, ci dintr-o emulsie acrilica potrivita, fara pigmenti si diluata pur si simplu cu apa pentru a fi absorbita usor. Cum toate apreturile se prepara cu apa (cu intervale de uscare de o ora sau doua), fenomenele de destindere sunt foarte pronuntate. Vom profita de acest inconvenient aparent, pentru a aduce panza, asa cum s-a aratat mai sus, a elongatia ei maxima.
Se poate elimina spalarea prealabila, daca dispunem de o tesatura decatata. Dibacia va consta deci in reintinderea acesteia dupa fiecare destindere care urmeaza aplicarilor de apret. Pierderea de timp va fi in Marc masura compensata prin calitatea rezultatului, prin faptul ca toate operatiunile (una sau doua incleieri si doua straturi de emulsie) se pot face intr-o singura zi si ca se poate picta imediat dupa aceasta. Nu este nevoie sa polizam intre straturi; cand dorim sa avem o suprafata foarte neteda, este suficient sa netezim cu un burete usor umezit ultimul strat de alb inainte ca acesta sa faca priza. Este usor de preparat in demitenta: ajunge sa adaugam albului, fie putin pigment bine subtiat cu apa, fie si mai simplu, o guasa vinilica al carei amestec sa fie rapid si omogen. In ambele cazuri, se vor folosi culori indicate ca fiind foarte stabile; vom lua mai ales ocruri, pamanturi, albastruii si verde oxid de crom din care vor deriva toate nuantele obisnuite. Lipsa uleiului inlatura o interdictie: putem realiza un fond de culoare pura sau inchisa.
Este suficient sa terminam imprimatura printr-o aplicare de guasa vinilica in nuanta dorita. Ea nu se va inchide, cu conditia de a picta, cel putin la inceput, cn o tehnica pe baza de apa (pictura cu polimeri). Constanta optica va fi importanta, indeosebi cand va fi vorba de un fond alb. Aceasta l-ar fi satisfacut, fara indoiala, pe Oudry 3r. Emulsiile cu polimeri confera subjectilului suplete si stabilitate de ton. Cele justifica observatia lui edouard adam conform careia daca suporturile n-au evoluat, metoda de preparare a lor a cunoscut transformari in zilele noastre. Noile sorturi de textile vor completa oare, prin stabilitate, aceasta imbunatatire incontestabila?
Raspunsul la ultima intrebare nu putea fi dat decat comparindu-le dupa incercari facute metodic, si cu avizul artistilor beneficiari. Precizam ca exista in prezent un curent de opinie foarte favorabil poliesterului tratat. S-ar putea incepe direct cat ulei. E vitindu-seca acesta sa ajunga la imprimatura, deoarece ar face-o sa se intunece. Este suficient sa le izolam cu ajutorul unei emulsii diluate si incolore. Sa vedem pasajul lui oudry la care facem aluzie: "materialul pinzelor cere si un alt gen de atentie. Nu este catusi de putin indiferent tonul care trebuie dat acestui strai.
Multa vreme s-au facut greseli in aceasta privinta. Impri-maturile in cafeniu-rosu, care au fost atat de folosite, produceau efecte foarte neplacute. Tablourile care se pictau pe ele adeseori capalan o anumita duritate si pareau lucrate in aceeasi culoare, iar demitenlele cele mai pretioase se alterau pierzand Orice valoare. Impri-maturile in alb, de care s-au servit unii dintre maestrii nostri, aveau alt defect: ele patrundeau, dupa un anumit timp, prin partile umbrite si prin demitente, deoarece aceste doua parti nu sunt niciodata incarcate cum sunt partile luminoase, iar culorile care se folosesc aici au aceeasi consistenta". Din punct de vedere comercial, numerele se numesc "puncte". Reamintim, impreuna cu paul serusier, ca aceste numere nu au nimic arbitrar, ci se supun unor legi estetice. Formatul "peisaj" (poarta de armonie) corespunde laturii patrat ului raportata la diagonala lui.
Formatul "figura" (dubla cupa de aur) si formatul "marina" (sectiune de aur) deriva din raportarea laturii pentagonului regulat la aceea a pentagonului in stea. Se remarca in plus ca inaltimile se succed, pastrind una din dimensiunile lor comune. Aceasta permite asamblari in stil puzzle si prezinta alte raporturi armonice. Ne vom referi adeseori la paul serusier. Ii putem prezenta ideile datorita aparitiei lucrarii de la peinture-correspondence, la libraria floury. Insistam asupra interesului pe care-l prezinta aceasta lucrare, in prezent epuizata, cu speranta de a o vedea in curinii reeditata. Aceasta observatie a lui paul serusier poate fi acceptata pentru prezent, dar nu trebuie extinsa la trecut.
Plansele noastre ne ingaduie sa presupunem existenta unei mari doze de arbitrariu in ce priveste dimensiunile adoptate pentru ficare tablou. Acest lucru este usor de verificat, comparand documentele de arhiva din muzee. cand sasiurile au devenit obiecte comerciale, fabricantii au unificat dimensiunile; "oricare element de o anumita lungime putind fi utilizat peste tot, terminatia in sectiune fiind aceeasi". Examinind un catalog vechi, de exemplu cel din anul 1855, al casei Lefranc care se gasea pe atunci in strada du l'our. Putem observa trei lucruri pe care le ilustreaza reproducerea alaturata: unei lungimi date II corespundeau cinci latimi si nu trei. Progresia se facea pur si simplu prin numere intregi de degete. Iii.
Adoptarea sistemului metric, traducand "degetele" in centimetri a condus la numerele zecimale pe care le-am mostenit, rotunjindu-ie, de bine de rau. Unii malitiosi vor spune ca prin complicarea cifrelor am ajuns sa visam ezoteric si sa le descoperim un sens misterios. Dar ce ar mai insemna aria fara visare?" Reprezinta o transformare a spiritului in materie. Aceste doua elemente nu. Pot fi deosebite. Dar ceea ce artistul doreste sa-exprime nu poate fi exprimat decat intr-un singur mod.
Fiecare conceptie artistica nu poate avea decat o singura realizare tehnica ideala. Cu alte cuvinte, imaginea care reflecta ideea artistului si care ne este comunicata pe o suprafata. Plana, datorita jocului formelor si culorilor, cere — ca sa fie fidela — alegerea riguroasa a modului de exprimare. Spre exemplu, nu se spun aceleasi lucruri cu mana de plumb si cu lemnul gravat, dupa cum nici cu acuarela nu se pot spune cele care se exprima cu ajutorul mozaicului."
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980