"ii libro dell’arte" ar fi in traducerea cea mai exacta "cartea meseriei" fara sa fie — dupa cite am incercat sa demonstram — o lucrare despre ars in stricta acceptiune medievala a termenului. Cennini nu este un teoretician, el adauga doar — si aici ni se pare ca am putea gasi marea insemnatate a cartii — termenul care lipsea culturii artistice din trccento: teoretizarea culturii tehnice. Poetica vremii este ilustrata de catre filozofi si umanisti: toma din acjuino, petrarca, dante. Problemele vizualitatii isi gasesc deja o ampla tratare stiintifica in studiile lui vitello, cele iconografice continua traditia medievala; in fine este acum clarificata si divulgata tehnica artistica, prin opera lui cennini. Din aceasta cauza credem, trebuie sa ne ferim in considerarea fenomenului artistic global de simplificari excesive. Problema raportului dintre arta si tehnica trebuie integrata in istoria culturii artistice la fel cu problemele vizualitatii, cu cele ale poeticii, sau mai departe cu implicatiile ce vin din morala si religie sau, in general, din raportul cu ideologia vremii. Raportul arta-teh-nica sau tehnica-arta nu va da — singur — masura unei personalitati sau a unei epoci artistice, ci doar laturi de celelalte manifestari, legate sau implicite de creatia artistica, va contribui la definirea tensiva a fenomenului.
Extrem de semnificativa in acest sens este anecdota povestita de sachetti (novella ) si preluata apoi de Vasari, dupa care giotto s-ar fi revoltat la cerinta unui grossolano artefice de a-i picta scutul. Nimeni n-a indraznit pana acum sa-mi aduca scutul spre a fi pictat de mine" — ar fi spus maestrul. Cennini atinge doar marginal problemele care trec dincolo de pura meserie de pictor, dar ele II servesc drept cadru teoretic tratarii tehnice. Artistul, ca individ interesat in constituirea de valori estetice, isi asuma in fata tehnicii o atitudine diferita fata de cea a producatorului obisnuit de bunuri materiale. Tehnica artistica, asa cum o trateaza cennini, nu apropie arta de artizanat. Si din contra II ofera un statut aparte; si aceasta pentru ca asistam acum la abordarea tehnicii sub unghiul culturii tehnice si al stiintei tehnice. Cartai impartaseste o bogata traditie picturala cea a atelierelor giottesti si postgiottesti din trecento.
Tehnica este meditata si verificata istoric: tratarea pe care o face Cennini este stiintifica. In acest fel expresia stiintifica a experientei practice (ars sine scientia nihil est, spunea — reamintim — un contemporan al lui cennini) formeaza baza pe care se va inalta prestigiul cultural al noii arte. Opera rezulta dintr-un procedeu tehnic, dar pe baza unei experiente globale a realului ce se constituie intr-un proces anterior celui tehnic — momentul ideativ —, cel tehnic fiind doar actualizarea sa. Luciditatea si "modernitatea" lui Cennini apar intr-o lectura atenta a textului, constituind astazi o adevarata surpriza. Tratarea tehnica constituie un punct de importanta fundamentala, dar singura nu inseamna nimic. cu iti dau ca pilda cartea aceasta — scrie cennini. Studiind-o zi si noapte nu vei ajunge niciodata la ceva, nici nu vei putea sta la un loc de cinste printre maestri".
Cuvintele sale raman exemplare.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977