De ce folosim exemplul culorilor pentru artele plastice? Pentru ca problemele artistului nu sunt aceleasi cu ale zugravului, desi numerosi artisti, din motive de economic sau din alte cauze, au recurs la culori de zugravit. Aceasta influenta a pretului explica prin ea insasi ca cele doua categorii difera prin alegerea pigmentilor care determina in buna masura stabilitatea la lumina si compozitia mai mult sau mai putin completa a paletei. Dar mai sunt si conditiile de aplicare. Din aceasta cauza, ca si la culorile cu ulei, fabricantii de produse pentru artele plastice folosesc stelele care exprima gradul de stabilitate pentru fiecare culoare. Mai intii, "timpul deschis" (perioada in cursul careia se poate lucra cu aceste culori). Acest "timp deschis" trebuie sa fie scurt cand este vorba sa aplicam rapid straturi succesive (cazul cladirilor).
Trebuie sa fie lung ca sa executam toate tablourile pe care le cere o opera de arta. Meseriasul, intocmai ca zidarul pentru cimentul lui, are nevoie uneori de produse utilizabile in conditii de temperatura foarte scazuta. El cauta duritatea mai mult decat supletea, pune accentul pe conditiile de lavabilitate fSecventa si fara precautii. El stie ca va putea fi chemat ca sa refaca ceea ce a executat. Artistul executa o opera definitiva. El dispune de mijloace de protectie la suprafata impotriva murdaririi, dar cere pentru insasi opera sa o stabilitate perfecta. Deci va prefera uneori o "pictura care respira".
In sfarsit sa nu uitam ca executia pe panza sau pe hartie (suporturi flexibile) cere un material care sa se muleze in functie de toate modificarile subjectilului. Acest rezultat se obtine combinind polimerul cu un element care confera suplete si care joaca rolul unui are printre verigile unui lant. Se evita adaosul de antigel, de care cladirea are nevoie pentru lucrul in timp de iarna dar, ca si pentru acesta, sunt necesare antiseptice inainte si dupa aplicare. In plus, trebuie prelungit "timpul de deschidere", dand pastelor consistenta si tusa culorilor in ulei; acest. Ca este rolul unor anumiti derivati celulozici. Vom avea in schimb o usoara scadere a la validitatii, ceea ce va duce la spalari mai putin intense decit. In constructii.
Intr-adevar, totul se plateste. O culoare buna este rodul unui compromis stabilit in mod judicios, intre calitati alese in mod deliberat si defecte acceptate constient, in vederea unor performante definitive. Se poate deci ghici de ce un vas mic de vinilic sau un simplu tub de acrilic reprezinta selectia, apoi echilibrarea a peste o duzina de elemente componente. Ce rezulta din aceasta investigatie? Rezulta, evident, produsele vinilice. Reamintim ca elementele componente ale acestor produse sunt atat de complexe incat nu putem generaliza in mod absolut posibilitatile pe care le prezinta. Ca sa dam un exemplu precis, trebuie sa citam deci o anumita marca comerciala.
M-am oprit asupra aceleia pe care, personal, o cunosc mai bine, "flashe". Desigur, fiecare poate alege dupa bunul sau plac. Flashe" este o emulsie vinilica, cu plastifiere interna. Ea contine un polimer inalt, cu o structura destul de simpla si de robusta ca sa nu fie modificat nici de timp, nici de idtra-violetele solare. Elementul plastifiant fiind inoxidabil, substanta nu risca, prin imbatrinire, sa-si piarda supletea, asa rum s-ar intampla cu un ulei sicativ. Nu numai ca asigura coerenta polimerilor intre ele, dar le confera si o adezivitate care leaga solid straturile suprapuse. Timpul de deschidere" depaseste un sfert de ora, rand dedesubt avem un strat impeijneabil.
Arareori se picteaza pe un astfel de fond. Totusi, regasim aceeasi usurinta de indata ce continuam executia pe o suprafata inca umeda din cauza ebosei. Acest fapt ne permite sa modelam din plin. Dimpotriva, inceperea lucrului pe o pre-paratie absorbanta cere un adaos de apa la culori si este insotita de o priza rapida. Chiar in timpul lucrului produsul "flashe" capata aspectul si tonul definitive. In circa douazeci si patru de ore, materia lui si-a dobandit calitatile permanente de suplete si de tinuta. Intrucat nu evolueaza, aceleasi mijloace (apa calda alcoolizata, esteri etc.
Vor avea, indiferent de vechimea lui — detaliu interesant pentru restaurator — aceeasi eficienta ca sa-l dizolvam sau sa-l indepartam, daca hotarim sa suprimam o repic. Tare facuta cu el. Amestecul de apa calda (patru parti) si alcool (o parte) umfla preparatul flashe care se desprinde in rulouri mici prin ir-o usoara frecare cu degetul sau cu un tifon. Esterii si diferite produsele polare II dizolva. Astfel, cu o pensula umezita in toluen, putem reveni asupra picturii uscate si topi, de exemplu, doua tonuri unul in altul. Nu vom folosi totusi acest lip de modeleu, decat atunci cand sunt necesare unele corecturi foarte localizate. Pentru a inlatura un inaslic sau un retus pe baza de flashe se va folosi, in functie de modul in care vom fi lucrat — in ulei sau in guasa — apa calduta alcoolizata in primul caz, un’ solvent benzenic (toluol) in cel de-al doilea in stare lichida, o emulsie cum ar fi elbor-crylul, devine solutie (transparenta) prin adaugare progresiva de alcool.
Produsele vinilice absorb ceva mai putin prafurile de pigmenti decat cele acrilice. De pilda, cu aceeasi cantitate de pigment in raport cu liantul, produsul "flashe" apare mai "slab" decat preparatul "liquitex" care face parte din familia acrilicelor. Aceasta nu inseamna ca primul este mai putin suplu sau mai putin aderent, deoarece natura rasinii aduce, din belsug, compensatiile necesare. Diferenta se manifesta prin aspect si porozitate. Cu cat o pictura este mai slaba, cu atat este mai mata, mai opaca si difuzeaza mai bine lumina. Se spune ca "flashe" nu se intuneca. Nu numai albul ei, ci si toate culorile ei a caror luminozitate si prospetime uimitoare sunt apreciate.
Acestea sunt calitatile care justifica folosirea produselor vinilice, atat la decoratiunile murale, cat si la ebose. Opacitatea lor se opune insa profunzimii tonurilor; ca sa obtinem profunzimea altfel decat cu ulei, trebuie sa imbogatim produsul flashe datorita procedeelor de plaslifiere. Textura lui usor poroasa permite oricarui material de pictura sa se acroseze solid. Daca, pentru lucrari de restaurare, il acoperim uneori cu un glasiu de acuarela, acum apelam permanent la ulei, la "liquitex" sau la pasteluri grase ca sa completam o ebosa executata cu "flashe". Folosirea acestuia este atat de usoara, iar efectele lui atat de felurite incat adesea terminam tabloul doar cu acest produs si suntem surprinsi sa nu mai gasim nimic de adaugat printr-un alt procedeu.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980