Fara idoiala sybt inzestrate cu frumusete mai ales femeile. Avantajul acesta nu poate fi atribuit, dupa parerea noastra, faptului ca sexul slab respecta mai cu strictete proportia. (sa ne oprim o clipa asupra acestui punct si sa ne gandim ce mare este diferenta intre masurile care precumpanesc in multe parti similare ale trupului la cele doua sexe ale speciei omenesti. Daca atribuim anumite proportii madularelor unui barbat si daca limitam frumusetea omeneasca la aceste proportii, cand gasim o femeie ale carei masuratori si alcatuiri difera in aproape fiecare parte a lor, trebuie sa ajungem la con-cluziit'ca nu este frumoasa, in ciuda a ceea ce ne spune imaginatia ; altminteri, trebuie sa renuntam la regulile noastre pentru a ne asculta imaginatia ; trebuie sa punem de o parte cantarul si compasul si sa cercetam alte cauze ale frumusetii. Daca frumosul este legat de anumite masuri ce sunt calauzite de un principiu de natura, cum se face ca parti asemanatoare cu masuri ale proportiei diferite sunt apreciate ca frumoase si aceasta pentru aceeasi specie? Daca largim putin baza de discutie, putem observa ca aproape toate animalele au parti si organe de o natura foarte similara si menite sa indeplineasca aceleasi scopuri: capete, gi-turi, trupuri, picioare, ochi, urechi, nasuri si guri ; cu toate acestea cel de sus a avut grija in modul cel mai nimerit de diferitele lor nevoi si pentru a dezvalui toata bogatia intelepciunii si darniciei creatiei sale a alcatuit, din aceste cateva organe si madulare asemanatoare, o diversitate practic infinita in ceea ce priveste asezarea, marimea si legatura dintre ele. Asa cum am aratat mai inainte, in aceasta infinita diversitate, o trasatura este comuna mai multor specii ; mai multi din indivizii care spre deosebire de opinia autorului nostru, insistam asupra faptului ca partile bine proportionale ale trupului omenesc sunt intotdeauna apreciate ca frumoase."
Ne impresioneaza prin frumusetea lor ; desi toate concura in producerea acestui efect, ele difera foarte mult in marimea relativa a acelor parti care l-au produs. Toate aceste consideratii ar fi fost suficiente pentru a ma face sa resping ideea ca exista proportii anumite pe care natura le minuieste pentru a produce un efect placut ; insa cei care sunt de parerea mea cu privire la o anumita proportie, sunt foarte puternic inclinati spre o parere mai putin ferma. Dupa parerea lor, desi frumusetea in general nu este legata de anumite masuri precise comune diferitelor feluri de plante si animale placute ochiului, exista totusi o anumita proportie in fiecare specie care este absolut esentiala pentru frumusetea soiului respectiv. Daca cercetam lumea animala in general, constatam ca frumusetea nu este ingradita de anumite proportii dar, intrueit anumite proportii si raportul dintre diferitele parti distinge fiecare clasa, rezulta in mod absolut ca frumusetea fiecarei specii rezida in masurile si proportiile specifice acelei clase ; altminteri ar devia de la propria sa specie si ar deveni, intr-un fel, monstruos ; si totusi nici o specie nu este atat de strans legata de anumite proportii incat sa nu admita variatii considerabile intre indivizii sai. Asa cum s-a demonstrat pentru om, asa poate fi demonstrat si pentru necuvintatoare ca frumusetea se afla in toate proportiile pe care le ingaduie specia respectiva fara a iesi din fagasul ce i-a fost dat; tocmai aceasta idee a unei forme comune face ca proportia dintre parti sa aiba cat de cat importanta si nu vreo cauza naturala ; daca ne gandim mai bine, nu masura, ci modalitatea creeaza frumusetea ce tine de forma. Ce avem de invatat de la aceste mult laudate proportii cand studiem desenul ornamental? Mi se pare uluitor ca artistii daca ar fi atat de convinsi pe cat pretind sa fie ca proportia este cauza principala a frumusetii, nu folosesc tabele de masuratori precise ale diferitelor animale frumoase pentru a-i ajuta sa respecte proportiile potrivite atunci cand creeaza lucruri elegante si mai ales, cand afirma, asa cum o fac adesea, ca arta loi' deriva din observarea frumosului in natura.
Stiu ca s-a spus de mult si ca afirmatia a trecut din gura in gura de o mie de ori, ca proportiile cladirilor au fost imitate dupa cele ale trupului omenesc. Pentru a completa aceasta analogie fortata, se deseneaza de obicei un om cu bratele ridicate si intinse, iar apoi se traseaza un fel de patrat format de liniile care unesc extremitatile acestei stranii figuri: mi se pare insa foarte limpede ca nici un arhitect nu si-a imprumutat ideile de la trupul omenesc. Mai intii, oamenii nu stau in aceasta pozitie silita decat rareori; nu este nici natural si nici frumos. Apoi, o figura umana in aceasta pozitie nu sugereaza in mod spontan ideea de patrat ci mai degraba o cruce, Intrucat spatiul cel mare dintre brate si sol trebuie umplut cu ceva pentru a ne face sa ne gandim la un patrat. In al treilea rand, exista multe cladiri care nu au deloc forma acelui patrat si care totusi, fiind concepute de marii arhitecti, produc un efect la fel de placut daca nu si mai placut. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu exista nimic mai capricios si mai trasnit decat un arhitect care si-ar lua drept model trupul omenesc, deoarece cu greu pot fi inchipuite doua lucruri mai putin asemanatoare decat un om si o casa sau un templu. Mai este nevoie sa aratam ca ele servesc unor scopuri cu totul deosebite?
Mie mi se pare ca analogiile respective erau menite sa dea credit unor opere de arta aratind conformitatea dintre ele si cele mai nobile alcatuiri ale naturii. Si nu pentru ca acestea din urma ar fi avut vreo insusire care sa explice perfectiunea celor dintai. sunt chiar mai convins ca cei care sprijina ideea de proportie si-au transferat ideile lor artificiale asupra naturii si nu au imprumutat de acolo proportiile pe care le folosesc in operele de arta. Ca asa stau lucrurile, o arata faptul ca ori de cite ori discuta acest subiect, parasesc cat mai repede cu putinta terenul deschis al frumusetii naturale, al regnurilor animale si vegetale si se inconjoara de zidurile liniilor sii unghiurilor artificiale ale arhitecturii. Exista ia oameni o nefericita tendinta de a se lua pe ei insisi, vederile si lucrarile lor, drept masura a perfectiunii oricarui lucru. Dupa ce au observat deci ca locuintele lor erau nu numai solide, ci si comode, atunci cand aveau forma unor figuri regulate cu parti corespunzatoare, au transferat aceste idei la gradinile lor, au prefacut copacii in stilpi, piramide si obeliscuri, au transformat gardurile vii in pereti, au dat acestor pereti forme de patrate, triunghiuri si alte figuri matematice, cu exactitate si simetrie ; s-au gandit. In sfarsit, ca daca nu imitau, cel putin imbunatateau natura si o invatau cum sa-si faca datoria, in cele din urma natura a scapat de disciplina si lanturile lor ; gradinile noastre arata limpede ca noi incepem sa credem ca proportiile matematice nu sunt adevaratele masuri ale frumusetii.
Caci fara indoiala, lucrurile stau astfel atat in lumea animala cat si in cea vegetala. Este extraordinar ca in aceste frumoase bucati descriptive, in aceste nenumarate ode si elegii pe care le citeste toata lumea si care de veacuri au constituit bucuria tuturor, in a-ceste bucati ce descriu atat de pasionat dragostea si reprezinta obiectul ei intr-o varietate infinita de lumini, nu se spune nici un cuvant despre proportie, daca ea inseamna ceea ce zic unii ca inseamna si anume principala trasatura a frumosului.in acelasi timp, sunt mentionate alte insusiri si inca foarte deseori si cu multa caldura. Dar daca proportia nu are aceasta putere pare straniu ca oamenii au fost de la bun inceput inclinati in favoarea ei. Lucrurile cred ca s-au starnit din afectiunea pe care o nutresc oamenii fata de propriile lor lucrari si conceptii, afectiune pe care am men-tionat-o deja ; s-ar putea sa se mai fi starnit si din judecatile false asupra efectelor pe care le are infatisarea obisnuita a animalelor sau din teoria platonica a potrivirii si adecvarii. Din aceste motive am sa ma ocup in sectiunea urmatoare de efectele traditiei in ceea ce priveste infatisarea animalelor. Apoi, voi discuta ideea de potrivire ; Intrucat daca proportia nu lucreaza ca o insusire naturala a unor anumite masuri, trebuie sa insemne fie traditie, fie utilitate ; alta posibilitate nu exista.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977