Un aer robust si viguros dauneaza in mare masura frumusetii. O aparenta de gingasie si chiar de fragilitate este aproape esentiala frumusetii. Oricine isi da osteneala sa cerceteze fapturile din regnul vegetal sau din cel animal va constata ca aceasta observatie este pe deplin justificata in natura. Nu stejarul. Frasinul sau ulmul sau vreun alt copac voinic din padure este considerat frumos do catre noi ; acesti arbori sunt impresionanti si maiestuosi. Ne inspira un soi de respect. Mai degraba mirtul, portocalul, migdalul, iasomia, vita de vie pe acestea le privim noi ca pe niste frumuseti vegetale.
Florile atat de remarcabile pentru infatisarea lor firava si pentru viata lor efemera, tocmai acestea ne creeaza cea mai vie senzatie de frumusete si de eleganta. Iar printre animale, ogarul este mai frumos decat dulaul de curte, si delicatetea unui ponei spaniol, a unui cal de berberia, sau a unui armasar arab este mult mai placuta ochiului decat vigoarea si robustetea unor cai de tractiune sau de razboi. Cred ca nu este nevoie sa vorbesc prea mult despre sexul frumos, domeniu in care sunt convins ca mi se va da dreptate mult mai usor. Frumusetea femeilor se datoreste in mare masura gingasiei sau delicatetii lor, si mai mult decat atit, ca este sporita de sfiala, o calitate spirituala analoga delicatetii. N-as dori sa se inteleaga t i slabiciunea care arata o sanatate foarte subreda ar avea ceva de-a face cu frumusetea: dar impresia neplacuta pe care o produc nu se datoreaza slabiciunii in sine, ci mai degraba starii proaste a sanatatii care II da nastere si schimba celelalte conditii ale frumusetii; intr-un asemenea caz partile alcatuitoare ale frumusetii se prabusesc: stralucirea coloritului. Jumcn purpureitm juvcntr ’ dispare, iar varietatea contururilor se pierde in zbircituri, brazde adinei si linii frinte. Si obiectul nu este niciodata de o singura culoare puternica ; aproape intotdeauna exista un numar atat de mare de nuante (la fel ca si in florile multicolore ce smaltuiesc un cimp) incat taria si stralucirea fiecareia din ele este atenuata in mare masura.
Intr-un ten frumos, nu numai ca observam o oarecare varietate a coloritului, dar. Mai mult decat atit. Culorile — si rosul si albul — nu s'nt puternice si izbitoare. Pe langa asta, ele sunt astfel amestecate, si cu asemenea gradatii, incat este cu neputinta sa tragem o linie despartitoare intre ele. Datorita aceluiasi principiu, mi se par atat de agreabile culorile amestecate de pe gatul si coada paunului si de pe capul ra-toiului. In realitate, frumusetee formei si a culorii sunt atat de strans legate intre ele pe cat le este ingaduit a fi unor trasaturi de natura diferita. Frumusetea ca efect al culorii.
In ceea ce priveste culorile prezente de obicei in lucrurile frumoase, este oarecum dificil sa le insusim cu exactitate, deoarece in diferitele alcatuiri ale naturii aflam o varietate nesfirsita. Totusi, chiar si in aceasta varietate, putem gasi cateva trasaturi stabile pe care sa le folosim ca puncte de sprijin in primul rand, culorile obiectelor frumoase nu trebuie sa fie naclaite ori sumbre, ci curate si frumoase. In al doilea r'nd, ele nu trebuie sa fie prea tipatoare. Acelea care par sa corespunda cel mai bine frumusetii sunt nuanta mai blanda, mai delicata a fiecarei culori de baza: verdele deschis, albastrul pastelat, albul pal. Rosul batind in trandafiriu si violetul luminos. In al treilea rand, daca sunt puternice si vii, culorile sunt intotdeauna diferite. In general, calitatile frumusetii fiind doar calitati de care ne dam seama prin simturi, sunt urmatoarele in primul rand, proportii relativ mici.
In al doilea rand, netezimea. In al treilea rand varietatea in orientarea partilor componente ; dar in al patrulea rand aceste parti nu trebuie sa fie colturoase ci armonios imbinate. In al cincilea rand. Gingasia alcatuirii, fara nici un fel do aparenta vizibila de forta sau vigoare. In al saselea rand. Limpezimea si stralucirea culorilor ; dar fara ca acestea sa fie puternice si tipatoare. In al saptelea aceasta trebuie indulcita prin prezenta multor altora.
Dupa parerea mea acestea sunt trasaturile de care depinde frumusetea ; ele exista prin firea lucrurilor si risca mai putin decat altele sa fie modificate de capricii sau inecate de o diversitate de gusturi. Fizionomia joaca un rol insemnat in ceea ce priveste frumusetea, in special in cea a propriei noastre specii. Purtarile vor imprumuta o anumita hotarire trasaturilor fetei, care, dupa cum se observa, le corespunde foarte adesea, si este capabila sa imbine efectul anumitor trasaturi placute ale mintii cu cel al trupului. Asadar, pentru a alcatui o frumusete umana desavarsita, si pentru a-i oferi influenta deplina, fata trebuie sa exprime trasaturi de caracter blande si prietenoase, in armonie cu moliciunea, netezimea si delicatetea formei exterioare. pana acum m-am abtinut anume sa vorbesc despre ochi, care joaca un rol atat de mare in frumusetea vietuitoarelor ; am procedat asa deoarece acest subiect nu se incadra usor in capitolele anterioare, cu toate ca de fapt poate fi redus la aceleasi principii. Socotesc, asadar, ca frumusetea ochiului consta in primul rand in limpezimea lui ; care culoare a ochilor incanta mai mult, asta depinde foarte mult de gusturile si capriciile fiecaruia, dar nimanui nu-i place un ochi ale carui ape (ca sa folosesc acest termen) sunt sterse si tulburi (vezi partea a iv-a), sectiunea xxv). Asadar, ne plac ochii tot asa cum ne plac diamantele, apa limpede, sticla si alte asemenea substante transparente.
In al doilea rand, miscarea ochiului contribuie la frumusetea lui, prin schimbarea continua a directiei privirii ; totusi, o miscare inceata si blanda este mai frumoasa decat una brusca ; aceasta din urma te invioreaza, dar cea dintai este cu adevarat frumoasa. In al treilea rand, in ceea ce priveste imbinarea dintre ochi si partile fetei care-i inconjoara, ea trebuie sa se bazeze pe aceeasi regula care se aplica si altor lucruri frumoase ; sa nu se bata cap 'n cap cu directia si linia partilor inconjuratoare, si nici sa aduca prea mult cu vreo figura geometrica. Pe langa toate acestea, ochii impresioneaza Intrucat exprima unele calitati spirituale si in general principala lor forta se naste din aceasta ; asa ca ceea ce spuneam adineauri despre fizionomie se aplica si aici.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977