Retinem ca valoroasa tendinta majoritatii cercetatorilor de a da explicatii materialiste unor fenomene considerate pana nu demult "misterioase", tratate cand drept "enigme", cand drept "anomalii" (vezi capitolul III). Sa nu ne oprim insa. Fenomenul insusi ar putea arata in realitate fie cum este descris acum de ei, fie cu totul altfel (imaginea pe care o posedam la ora actuala depinzind in mare masura de caracteristicile tehnologiilor noastre de detectare). Sa nu respingem, asadar, toate aceste constatari,. Dar nici sa nu le acceptam cu usurinta. Aparate de emisie-receptie? Acest tot unitar "bioplasmatic", pe care se sustine ca l-am poseda fiecare dintre noi, ar fi supus influentelor diverse.
Ginduri, emotii, sunete, lumina, cimpuri magnetice, modificari ale mediului, de la cele infime pana la cele coplesitoare (de la firul de iarba pe care-l rasucim intre degete si pana la uriasele planete, inconstiente, la fel, de existenta noastra) toate pot provoca tulburari ale persoanei noastre energetice. Putem vorbi chiar si de o "predestinare astrala"? Admitind aceasta teorie ca posibila, purtatoare de adevar nu ne expunem oare primejdiei de a reinvia astrologia? Nu vom putea admite in nici un caz ideea guvernarii conduitei noastre de catre astre. Dar o integrare mai subtila a noastra in natura am putea admite. Iar o "predestinare genetica" exista totusi. Precedentul a fost, asadar, creat.
Aici se pune problema nuantelor, a delimitarilor de finete. Dar si de esenta, pe care le avem de facut intre predestinari adevarate si false. Un cercetator de la institutul bulgar de parapsihologic sustinea ideea "terapiei mentale" in felul urmator: " unui mare numar de oameni: frica de suferinta, frica de moarte, de catastrofe, frica de viata, frica de frica si cite dintre ele — in mod absolut nejustificat — nu creeaza tensiuni inutile si nu deterioreaza climatul unei existente! Viata ar trebui sa fie un curent de fericire neintrerupta,. Dar tendinta de a se atasa cu disperare de ceea ce va trebui sa paraseasca intr-o zi il impiedica pe om sa fie fericit". Sanatatea fizica si longevitatea se obtin, dupa acelasi cercetator, nu numai prin cultura fizica si o buna conditie corporala ci, de asemenea, prin-ir-o pregatire psihologica adecvata. Medicului II revine sarcina sa ridice in mintea bolnavului o solida bariera psihologica impotriva bolii sale.
Urmarind performantele yoginilor, cercetatorul bulgar ajunge la concluzia ca vointa poate juca un rol primordial in mentinerea sanatatii, a linistii spiritului, in dobindirea longevitatii. Este, De altfel, o observatie pe care am auzit-o adeseori la oameni fara o pregatire medicala,. Dar capabili de a-si ordona si suntetiza in invataminte intelepte propria experienta de viata ("nimeni nu-i mai orb decat cel care nu vrea sa vada" — se spune — precum si: "nimeni nu-i mai aproape de moarte decat acela care nu vrea sa traiasca"). Vesnic terorizat de suferinta sa, omul isi agraveaza, prin aceasta, boala. Sugestia, autosugestia au, desigur, pentru marea majoritate dintre noi, o existenta recunoscuta. Dar care este substratul material al lor? Sustinatorii teoriei bioplasmei ne-o propun pe aceasta.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977