Dar poate conceptul cel mai important care apare la cennini, si pe care se va cladi mai tarziu toata experienta spatiala totalizanta a renasterii este i] disegno: "baza artei si inceputul tuturor acestor lucrari facute cu mina, afla ca sunt desenul culoarea (. Asa dupa cum am spus trebuie sa incepi prin desen" (cap. Iv—v). In schedula ini leofil pe locul prim aparea culoarea — semn al unei mentalitati traditionale care vedea in sarcina pictorului, inainte de toate, grija pentru decorum: Orice arta se insuseste treptat si incetul cu incetul. Primul pas in arta picturii este compozitia culorilor. Importanta pe care o capata "desenul" la Cennini nu are semnificatia inlocuirii expresiei cromatice cu rina grafica. Conceptia despre desen ca liniamenta aparuse deja la teofil.
La Cennini insa "desenul" vizeaza raportul imagine-realitate, ca proiect fundamental ce tinde sa includa toate celelalte determinari figurative. Desenul este un principiu atat artistic cat si tehnic (baza artei si a tuturor acestor indeleiniciri ale mimii) el este inainte de toate un proiect de natura intelectuala ("lo intelletto al disegno si di leita solo"; "il disegno dentro la testa tua"). Anticipind toata glorioasa cariera a "desenului" in teoria artei renascentiste, abordarea acestui concept pe care o face Cennini tinde sa acopere, ca determinare mentala, zona fanteziei si a regulii (incluzand aici rudimentele de perspectiva, de clarobscur, de teorie a proportiilor etc. Pentru a ne oferi solutia teoretica si tehnica a fundamentului filozofic al tratatului: prin disegno devine posibila demonstratia "ceea ce nu e, este". Venturi considera desenul lui teofil in sensul expresiei psihologice, in timp ce ni se pare a fi vorba mai degraba despre opozitia definirii figurative a imaginii fata de definirea decorativa, oferita de culoare. Acestea ar fi, deci — in linii mari — coordonatele teoretice care formeaza suportul cartii lui cennini. Lucrarea ramane insa inainte de toate un ghid practic al meseriei de pictor.
Ea trebuie citita — azi — cu constiinta substratului nou de sensibilitate artistica care a generat-o. Daca ne vom apropia de cartea lui Cennini ca de un oricare "retetariu" medieval, nu II vom putea patrunde intelesul, si aceasta pentru ca insusi autorul se desprinde incontestabil de conceptia unei arte ca simpla abilitate manuala. ramane insa ca o problema de maxima importanta stabilirea locului unde intervine rolul hotarator al tehnicii artistice. Iar aici intalnim, irevocabil, conditia dualista a lui cennini. Mentalitatea evului mediu absorbise, in gene-ial, arta in productia practica izvorita din necesitai, dar oferindu-i in acest context un loc special, de culme, ca productie perfecta si exemplara. Itmosjera artistica din trecento este inca impregnata de aceasta conceptie medievala. Constiinta calorii artistice, ca valoare ideala separata de productia economica nu exista.
Aceasta conceptie persista partial pana in plin quattrocento, cand amintirile unui artist marunt cum a fost neri di bicci ne vor transmite marturii pretioase asupra productiei unei bottega florentine: tablouri, blazoane, intarsii, modele de tapiserie si broderie, decoratii pentru serbari eted din alte surse aflam de pilda ca rama si aurirea unei icoane erau mai bine platite decat icoana insasi. Iar Cennini insusi se ocupa in tratatul sau de activitati cu totul marginale meseriei de pictor cum ar fi indicatiile cosmetice din ultima parte a cartii. Apar insa si elementele unei viziuni contrare, ce pregatesc renasterea. Ataci rid aceeasi problema a raportului dintre arta st productie, acestea tind sa circumscrie fenomenul artistic, legindu-l de o lume a valorilor ideale^ care mai tarziu, in renastere, vor constitui insusi fundamentul noii ideologii. Antal citeaza un caz elocvent mai ales prin faptul ca artistul in cauza este unul dintre numele cele mai mari ale vremii lui cennini: in abatele de la santa maria nuova din roma plateste fiorini pentru o rama, pentru aurire si pentru executarea unei icoane de catre spinello aretino. In spatiul de confluenta dintre aceste doua tendinte antitetice se plaseaza cartea lui cennini, care nu reflecta nici conceptia medievala artizanala, nici pe cea hegemonic-elitara a burgheziei florentine din quattrocento, ci nivelul ridicat al unei kunstindustrie, al unei "productii artistice" fundamentata tehnic pe de o parte si argumentata teoretic pe de alta parte.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977