Pilotul australian wilkins a aterizat fortat in antarctida si a putut fi salvat (cazul este binecunoscut) numai datorita stabilirii unei legaturi telepatice intre el si prietenul sau harold sherman, caruia a reusit in cele din urma sa-i comunice unde anume se afla, coordonatele locului de aterizare. Intr-o zi din luna octombrie a anului 1957, intr-unul din spitalele bucurestene, avea sa se desfasoare o experienta inedita: un bolnav a cerut insistent sa fie anesteziat prin hipnoza pentru complicata operatie pe care urma s-o suporte. Cel supus interventiei chirurgicale era un cadru medical cu experienta din a carui relatare scrisa am retinut cele ce urmeaza — am aflat ca suferise inca doua interventii chirurgicale asemanatoare si ca amandoua esuasera din pricina anesteziei. Bolnavul suferea cumplit de pe urma evolutiei bolii ca si de pe urma Durerilor atroce asupra carora nici un calmant si nici anestezia nu mai aveau efect. Pentru a treia operatie — consemneaza bolnavul — nu mai aveam curaj. Au fost necesare trei sedinte de hipnoza ca sa-mi recapat curajul". In ziua si la ora fixate, bolnavul se afla pe masa de operatie,.
Dar "anestezistul" nu venise. Hipnotizatorul sedea in cabinetul sau de lucru, la peste zece kilometri departare de spital. De aici incolo parcurg paginile neobisnuitelor insemnari cu sentimentul ca citesc fisele unui autor de literatura stiintifico-fantastica. Pentru mai multa siguranta, creierul "emitator" isi asigurase doua "cai" de transmitere: una directa (emitator-re-ceptor) si una indirecta (creier emitator—creier inter-mediar-creier receptor). Creierul intermediar" era reprezentat de sotia pacientului, plasata pe un coridor al spitalului in care urma sa aiba loc interventia chirurgicala. Operatia a durat doua ore si jumatate. Pacientul declara ca n-a simtit timp de doua ore nici cea mai mica Durere, pe ultima jumatate de ora se pare ca "anestezistul" obosise si au aparut oarecari senzatii Dureroase — pe care bolnavul le-a caracterizat drept "suportabile").
O stare de moleseala, de somnolenta, era cea care il sta-pinea si un gand ocrotitor, calmant, II repeta intr-una: "nu te doare nimic. Te simti foarte bine. Suporti foarte bine operatia" cea care n-a suportat chiar foarte bine operatia a fost "statia-releu" — sotia pacientului care se simtea "parcursa de un curent ciudat". Observindu-i expresia stranie, personalul medical, neavertizat de rosturile ei in experienta cu pricina, a sarit sa-i dea primul ajutor. Totul s-a terminat cu bine. Operatia a reusit. Dar experienta a ramas consemnata pe o foaie de hartie in felul in care v-am povestit, fara asteptata, fara cuvenita explicare a fenomenului.
A fost in mod real o hipnoza prin telepatie sau o reusita autosugestie din partea pacientului? Mie mi-e egal: o autosugestie atat de puternica, in stare sa inlature complet Durerea (si ce Durere!) Timp de doua ore — ar fi exact unul din argumentele necesare pentru a demonstra, la fel ca in cazul hipnozei, marile posibilitati latente ale creierului omenesc.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977