Hipotalamusul si Traseul reticulo hipotalamo limbic

Substanta reticulata. In trunchiul cerebral se gaseste o substanta — adica o formatiune — numita "reticulara" sau "reticulata" — potrivit aspectului ei, de retea — ale carei roluri sunt (dovedite pana aeum): al facilitarea si inhibitia reflexelor spinale; b) activare corti-cala ("stirile" care le transmite la scoarta o "trezesc" pe aceasta, o activeaza; cand substanta reticulata insasi se afla in inhibitie, suprafata marilor emisfere nemaipri-mind "stimuli" de la ea, activitatea constienta a creierului scade pana la disparitie si omul adoarme). Cu ajutorul microelectrozilor s-a putut dovedi ca activitatea spontana a unor neuroni ai substantei reticu-late se intensifica atat la stimulari din exteriorul cat si din interiorul organismului. In concluzie aici se reunesc, caile din exterior cu cele din interior. Printr-o aceeasi unitate reticulara trec cai spre scoarta si spre cerebel. Formatiunea reticulata reprezinta, deci, o prima inmanun-chere a tuturor tipurilor de reflexe (cu punct de plecare in exterior sau in interior) intr-un gen nou de reactii, complexe, integrate. O "statie-releu" cu functii importante, asadar, spre creierul propriu-zis.

Hipotalamusul apartine, impreuna cu talamu-sul, asa-numitului "diencefal", zona veche, cu multa substanta cenusie in ea. Anatomic, el este format din mai multi "nuclei". Conexiunile acestei formatiuni sunt deosebit de bogate: primeste "stiri" (aferente) de peste tot si trimite informatii (cai de reglare) peste tot: in cortex, in formatiunea reticulata, in alti nuclei. O alta "statie-releu", asadar, deosebit de importanta, euprinzind puzderie de "circuite de reglare" in care se realizeaza cuplarea cailor motorii, senzitive, vegetative. Circumvolutiunea limbica sau rinencefalul este o parte de scoarta "arhaica". Pe parcursul desfasurarii unei activitati "automate" (cind ne zapacim, de pilda, suntem emotionati, si tot ce facem, timp de cateva minute, facem "fara sa ne dam seama"), ea este cea care a preluat conducerea si noi ne lasam purtati in toate activitatile respective de un "pilot automat". Ce ne-am face fara ea?

Cu "neocortexul" prea emotiv am neglija, fara sa ne dam seama, unele dintre fundamentalele functii si procese biologice care ne asigura, in fapt, viata. Ce ne-am face fara acest intreg si deosebit de important "traseu" reticulo-hipotalamo-limbic? N-am putea face nimic pentru ca n-am exista ca oameni. Singura, integritatea scoartei cerebrale nou achizitionate nu ne poate asigura vreo superioritate in lumea animala; este necesar sa posedam, in stare perfectionata, tot ce poseda celelalte animale. Si inca ceva in plus. Acel "ceva in plus" este reprezentat de cantitatea impresionanta de substanta corticala? Fireste,.

Dar ea constituie numai "temelia", un fel de "materie prima" pentru multitudinea de conexiuni care prin truda fiecaruia dintre noi se realizeaza. In cele ce urmeaza voi zabovi putin asupra multco-mentatelor experiente ale lui jose delgado de la centrul "ramon y cajal" din madrid. Aplicand microelec-trozi in zonele profunde ale creierului (la soareci, pisici, maimute) si, prin intermediul lor, "adnxinistrind" stimuli electrici respectivelor structuri, a putut obtine modificari complexe de comportament la animalele de experienta. Pe baza rezultatelor obtinute de el si de cercetatorii pe pana la el, delgado si-a "permis apoi sa infiga electrozi de grosimea unui fir de par in zonele profunde ale creierului uman. Ca fost aspru criticat de catre unii pentru "lipsa de respect", pentru indrazneala "lipsita de morala" de care a dat dovada). Pe ce s-a bazat cercetatorul?? Experientele lui olds dadusera la iveala existenta unui "centru al placerii" (stimulind cu microelectrozi o anume regiune din creierul de sobolan, acesta se scufunda intr-o stare de beatitudine ce nu se intrerupea decat o data cu intreruperea excitatiei).

Lui delgado, experimentind, i-a aparut limpede urmatoarea situatie: stimularea superficiala a cortexului cerebral "nu da decat rezultate fragmentare dificil de integrat intr-o reprezentare a functionarii de ansamblu a acestui organ. Structurile profunde sunt cele care par a "organiza" cortexul; cel putin cele care, sub actiunea stimulilor, produc comportamente globale, modificari in bloc ale afectivitatii fie in sensul unei bnne-dis pozitii fie in cel al tristetii. Pentru a combate proasta dispozitie "moralul scazut" si mai ales Durerea (durerile atroce din unele maladii) si-a "permis" delgado sa implanteze microelectrozi la om (in cazul crizelor de epilepsie, de exemplu, incerca sa-i cupleze cu microcalculatoare care, la cel mai mic semn, declanseaza automat stimularea zonelor ce pot opri accesul).

* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977