Multi dintre dumneavoastra, asa cum s-a mai intim-plat, n-or sa se lase convinsi: "astfel de amanunte ar putea avea importanta pentru omul bolnav,. Dar in cazul omului perfect sanatos — semnificatia lor dispare". Asa sa fie? Sa ne reamintim ca "inainte de a fi bolnav, Orice om a fost sanatos", ca intre boala si neboala trecerea se face uneori lin, pe neobservate, ca nu exista intotdeauna o delimitare neta, precisa, intre cele doua stari. Oricum "simplele accidente" au si ele cauzele lor; cunoscandu-le, am putea preintimpina alte accidente ceva mai serioase. Ar putea pretinde cineva — exclama freud — ca exista evenimente oricat de mici care sa nu aiba cauze, sa nu aiba consecinte, sa se afle in afara lantului de conexiuni ale fenomenelor lumii si care, in conditiile date, ar putea la fel de bine sa nu se produca? Dar, rupind determinismul universal fie si intr-un singur punct, se distruge Orice conceptie stiintifica despre lume!"
Pentru noi, cei de azi, este pretioasa aceasta observatie determinista a "demodatului" freud. Freud ar putea fi intru totul de acord cu noi, daca i-am explica ca "accidentele" descrise de el se produc mai ales la oamenii obositi, prost dispusi, absorbiti de alte idei, de alte preocupari, la oamenii surexcitati. Dar acestea toate sunt conditii favorizante, ar preciza el — pe buna dreptate — nu cauze. Pentru a usura intelegerea noastra, freud imagineaza un exemplu: "intr-o noapte neagra, intr-un loc pustiu, cineva ma ataca, imi ia punga si ceasul. Bezna ma impiedica sa disting chipul celui care ma prada. Ma duc sa depun la comisariat o plangere. In ea spun: "pustietatea si intunericul m-au jefuit de bunurile mele".
Comisarul face urmatoarea observatie de bun simt: "pustietatea si intunericul nu vor fi capabile sa va redea bunurile pierdute; ca sa le puteti obtine, va trebui sa prindem hotul. Reformulati in acest mod plangerea dumneavoastra: "protejat de intuneric, favorizat de pustietate, un hot necunoscut m-a deposedat de cateva obiecte de valoare"". Pe urmele "hotului" asadar! Adica: in cautarea cauzelor. Freud procedeaza din aproape in aproape. cand un personaj de vaza, la deschiderea unei intruniri, a gresit spunind "declar intrunirea inchisa", este limpede, arata freud, ca gandul initial "declar intrunirea deschisa" a fost tulburat de un alt gand, potrivit caruia vorbitorul, sesizind probabil plictiseala unora dintre participanti, recunoaste in sine-i ca nici el n-ar avea nimic impotriva daca intrunirea, in loc sa se deschida, s-ar inchide in acel moment. Pierdem, observa freud, acele obiecte care nu ne mai plac sau care ne-au fost daruite de persoane mai mult sau mai putin, temporar sau dintotdeauna, dezagreabile noua.
Exemplele se pot, fireste, inmulti (toti aceia care uita ora intalnirii, uita sa mearga sa-si probeze costumul de mire sau, respectiv, rochia de mireasa, ar trebui sa ia aminte la aceste "accidente", sa se analizeze ceva mai bine, sa controleze daca nu cumva evenimentul "dorit din toata inima" nu este mai degraba o chestiune de ambitie decat de afectiune reala) dar, in schema, ne apare, de fiecare data o intentie initiala, constienta, perturbata (in sensul contrazicerii, corectarii, completarii. Sau absolut fara nici o legatura sesizabila cu gandul initial) de o alta tendinta, de o intentie necunoscuta, neasteptata, tisnita fulgerator din inconstient. Persoana in care se produc asemenea ciocniri conflictuale se poate simti sincer umilita sau indignata, uneori, de intentiile perturbatoare ce pot iesi la iveala de pe urma analizei acestor "ratari". Are sentimentul ca "hotul" este un gand absolut strain de felul in care a gandit si a simtit in acel moment, strain de persoana sa. Ne deruteaza aceasta nerecunoastere? Nu, raspunde freud, lucrurile sunt perfect explicabile. Iata cum: viata noastra psihica este un amplu cimp de bataie, o arena larga in care se infrunta tendinte opuse, sau, altfel spus, ea este formata din contradictii si cupluri antinomice.
Nu suntem, fireste, constienti de prezenta tuturor. Dar cine poate fi "hotul"? Din ce fel de intentii ar proveni el? "hotul", adica intentia perturbatoare, provine, spune freud, dintr-o intentie, si ea, perturbata cindva. Ca sa ajungi sa furi, trebuie sa fi fost si tu furat, ca sa prazi trebuie sa fi fost pradat, ca sa tulburi linistea cuiva, trebuie ca si altcineva sa te fi tulburat pe tine. Nu obligatoriu in acelasi mod, insa). Aici este vorba de o intentie care, intr-un anumit moment al existentei ei, dintr-un motiv sau altul, a fost somata sa nu se exteriorizeze, a suferit o refulare, adica o represiune.
Deci "hotul" de acum provine dintr-un gest, un gand cu care "pagubasul" de azi nu a fost cindva de acord. Justificat? Probabil. Ele, intentiile, nu corespundeau convenientelor, codului manierelor elegante sau propriilor convingeri de fond. Dar ea. Intentia — o pornire puternica, dupa cum se vede — nu a pierit asa cum si-a imaginat cel care i-a sugrumat cindva exteriorizarea. Ea si-a mocnit razbunarea pana cand au intervenit conditiile favorizante: "bezna si pustietatea".
O intentie, precizeaza freud, poate fi refulata cu putin timp inainte de comiterea "greselii" si atunci vorbitorul are posibilitatea sa sesizeze, rapid. Dar ineficient, amenintarea ei; in cazul in care intentia perturbatoare de acum a fost refulata mai demult si mai puternic, el nu mai sesizeaza iminenta greselii pe care urmeaza s-o faca. cand refularea s-a produs cu un timp atat de indelungat inainte incat persoana, schimbindu-si total felul de a gandi, a uitat complet seria acelor porniri alungate din constient, atunci el, "pagubasul", neaga cu vehementa Orice contact cu intentia "hoata" pe care n-o mai reprimeste in nici un fel in constiinta lui. Pornirea, intentia s-a exprimat, s-a exteriorizat. Si exteriorizarea acestor porniri scapa, elibereaza, se pare, inconstientul de o parte din multele sale poveri. De unde, totusi, atatia "hoti"? Pentru ca acele marunte greseli, enumerate de freud, se petrec frecvent in viata noastra de toate zilele.
Conform primei dintre dezagreabilele premise ale psihanalizei — precizeaza freud — procesele psihice sunt, in cea mai mare parte, inconstiente; cele constiente nu reprezinta altceva decat acte izolate, fractiuni ale vietii psihice totale" (sintem sau nu de acord cu aceasta afirmatie? Deocamdata sa nu ne grabim cu raspunsul. Retinem intrebarea). Din multitudinea de procese pot rezulta puzderie de ganduri, de tendinte contradictorii. Iata si o schema reprodusa dupa freud: acte ratate (deturnate), scriere lapsusul=eroare de — citire (inlocuirea unui cuvant auditie (falsa cu alt cuvant) auditie) numelor proprii uitarea 7— cuvintelor straine, impresiilor, confundarea, pierderea, imposibilitatea de a gasi un obiect "pus bine".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977