Dupa aceasta, vom vorbi despre felul de a colora un om mort, adica fata, cosul pieptului, si Orice loc unde se vede nudul, atat pe panou, cat si pe zid; numai ca, pe zid, nu este nevoie sa umpli totul cu pamant-verde; este de ajuns sa-l pui ca jumatate de ton intre umbre si culori de carnatii. Pe panou, insa, trebuie sa umpli dupa cum te-am invatat pentru o fata colorata, sau vie; si, in acelasi fel, da umbre cu acelasi verdaccio. Si nu da nici o culoare rosu deschis, caci mortul nu are nici o culoare; dar ia putin ocru deschis si coboara din acesta trei nuante de culoare de carnatie, si numai cu alb de plumb, legat in mod obisnuit, si da cu aceste culori de carnatie fiecare la locul sau, topin-du-le bine pe una intr-alta, atat la lata cat si la tiup. Si, de asemenea, cand ai acoperit aproape totul, fa din culoarea aceasta de carnatie o alta culoare mai deschisa, pana ce ajungi — cu cele mai mari parti ale reliefurilor — la albul de plumb, curat. Si tot asa trage fiecare contur cu sinopia — inchisa cu un pic de negru — si legate, bineinteles; si culoarea aceasta se va numi san-gnigno. Si, in acelasi fel, fa parul (dar sa nu para viu, ci mort), cu verdaccio de mai multe nuante. Si dupa cum ti-am aratat la lucrarile pe zid mai multe feluri de barbi, tot asa fa-lc si pe panou; si astfel, de citc ori ai de facut un trup de crestin, sau vreo fiinta care gandeste, la aceste culori ale carnatiei, asa cum ti-am aratat mai sus.
Cum trebuie sa colorezi un om ranit, sau rana? Pentru a face, sau a colora un om ranit, sau rana, ia cinabru curat si umple acolo unde vrei sa faci culoarea singelui. Ia, apoi, putin lac, din cel mai bun — legat bine, in chipul obisnuit —, si treci cu el peste tot, umbrind smgele, sau picaturile de singe, sau ranile, sau Orice s-ar afla in desen. In ce fel se coloreaza o apa, sau un rau, cu sau fara pesti, pe zid si pe panou? cand vrei sa faci o apa, un riu, sau Orice apa ai vrea, cu sau fara pesti, pe zid sau pe panou, ia — cand colorezi pe zid —, acelasi verdaccio cu care ai dat umbre la fete, pe var; ia pestii, umbrind cu acest verdaccio, curat, pe spinarile pestilor, atragindu-ti luare-aminte ca pestii si, indeobste, toate animalele fara judecata, trebuie sa aiba umbrele deasupra, iar luminile dedesubt. Apoi, cand ai umbrit cu verdaccio, lumineaza dedesubt cu alb de var, la lucrarile pe zid; iar la cele pe panou, cu alb de plumb; si peste pesti, si peste tot fondul tabloului, fa cateva umbre, tot cu verdaccio. Si de vrei sa faci vreun peste de vreun soi deosebit, adauga-i cateva aripioare de aur.
In secco, da peste tot fondul, cu de-amanuntul, cu cocleala facuta cu ulei; si in acelasi fel lucreaza si pe panou. Si daca nu vrei sa-l faci cu ulei, ia pamant-verde sau verde-albastrui, si acopera totul, deopotriva; dar nu atat de mult incat sa nu trans- para totdeauna pestii si unduirile apei; si, daca este nevoie, reliefeaza putin unduirile apei: pe zid — cu alb de var; pe panou — cu alb de plumb, legat. Ce ti-am spus pana acum iti este de ajuns pentru mestesugul colorarii; este timpul sa ne intoarcem la mestesugul ornamentarii. Dar, mai in-tii, sa vorbim despre mordanti. Cum se face un mordant bun pentru a polei cu aur vesminte si ornamentatii? Ca sa faci un mordant, care sa fie foarte bun — pe zid, pe panou, pe sticla, pe fier, si pe Orice loc —, urmeaza sfatul de mai jos. Ia ulei fiert la foc sau la soare — fiert in felul in care ti-am aratat mai inainte —, si freaca cu acest ulei putin alb de plumb si cocleala; si dupa ce le-ai frecat toate acestea de-au ajuns ea apa, pune in ele putin vernil si lasa-le sa fiarba putin impreuna.
Ia, pe urma, unul din vasuletele tale de sticla, pune in el acest amestec si lasa-l sa se linisteasca. Si cand vrei sa te folosesti de el, fie pentru vesminte, fie pentru ornamentatii, ia putin intr-un vasulet, si ia si o pensula de par de veverita, foarte moale si ascutita, infipta intr-o teava de pana de porumbel sau de gaina, si ai grija ca varful sa nu iasa decat foarte putin din teava. Apoi, intinge numai varful in mordant, si lucreaza ornamentatiile si frizele. Si baga de seama ca pensula sa nu fie prea incarcata cu culcare. De ce? Ca sa poti sa-ti faci lucrarile cu trasaturi subtirele de tot, ca firul de par, si acesta este lucrul cel mai de pret, se stie doar! Mai inainte de a-l face, trebuie sa stai catva timp, sa astepti de la o zi la alta.
Sa pipai lucrarile acestea cu degetul inelar de la mana dreapta, adica cu varful degetului; si daca vezi ca mordantul se prinde de deget, ia atunci clestisorul si, dupa ce ai taiat o jumatate de foita de aur din cel mai bun, sau de aur pe jumatate, sau de argint (desi acestea nu sunt trainice), ia aceasta foita si pune-o peste mordant. Apas-o cu vata, si-apoi, cu acelasi deget, aduna bucatile de aur si pune-le peste mordant, acolo unde lipseste. Sa nu te folosesti de alt varf de deget, fiindca acesta este cel mai gingas pe care il are mina; si ai grija ca mainile sa-ti fie totdeauna curate. Ia seama ca aurul care se pune pe mordanti, mai cu seama la aceste lucrari delicate, trebuie sa fie aurul cel mai bine batut si cel mai subtire din cite se gasesc; caci, de este gros, nu poti sa-l folosesti asa de bine. cand ai de acoperit un intreg fond cu aur, poti — daca vrei —, sa-l lasi pe a doua zi; pe urma, ia un pamatuf de pene si matura peste tot, si de vrei sa stringi aurul care cade, sau care s-a adunat din maturat, pastreaza-l, deoarece este bun pentru giuvaergii, sau pentru alte lucrari de-ale tale. Apoi, ia vata foarte curata si noua, si lustruieste in chip desavirsit frizele pe care ai pus aur.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977