In zona motorie predomina neuroni motori ce comanda miscarile constiente ale musculaturii

Sa ne intoarcem atunci atentia asupra traseelor pe care le parcurg "stirile" de la "receptor" la scoarta cerebrala. Intr-un capitol anterior am trecut in revista cele mai simple reflexe (reflexele spinale) amintindu-le si pe acele care isi au centrii in trunchiul cerebral. Urmeaza sa ne ocupam de unii centri superiori (din scoarta si subscoarta). Ca fost dovedita prezenta pe scoarta a unei zone motorii (prerolandica, aflata — adica — inaintea scizurii lui rolando) si o zona senzitiva post-rolandica. Pe "schema" noastra sunt vizibili cei patru lobi cerebrali principali: frontal, parietal, temporal si occipital. Ei prezinta la suprafata ceea ce numim "neocortex" (invelisul cel nou). Tot schematic, iata cum se prezinta la microscop pe sectiune, scoarta cerebrala: ca sa vedem ceea ce vedem s-a folosit: al coloratia golgi (pentru punerea in evidenta a prelungirilor celulare); b) coloratia nissl (pentru corpul neuronului); c) coloratia weigert (pentru mielina fibrelor nervoase).

Cu o grosime de aproximativ 3 mm si o suprafata de aproximativ 2,50 mp (eu ceea ce este cuprins in circumvolutiuni) scoarta reprezinta cam "% din volumul creierului mare. Este constituita din neuroni de marimi si cu functii diferite, caracterizati printr-o extraordinar de mare disponibilitate spre contacte sinaptice. Zona occipitala este considerata zona de proiectie a vazului; in cea temporala se situeaza centrii nervosi ai auzului; la intersectia zonei motorii cu cea frontala si temporala ale emisferei stingi este plasata zona verbal-kinestezica, sau "centrul vorbirii*, al limbajului articulat. In zona motorie predomina neuroni motori ce "comanda" miscarile constiente ale intregii musculaturi. Ei ar fi repartizati dupa cum urmeaza (sint "scheme" pe care le datoram lui penfield si jaspers): homunculus motor. Dupa cum se vede, reprezentarea pe scoarta a diferitelor segmente "motorii" nu respecta proportiile "fizice*,ci pe cele ale complexitatii miscarilor. Si iata un "homunculus senzitiv".

Din nou mana detine intiietatea — in sensibilitatea constienta a omului de data aceasta. Ne aducem aminte teza lui engels despre rolul maini i, al muncii, in transformarea maimutei in cm? Iata cita "atentie" da creierul insusi — maini i!). Homunculus senzitiv. Localizationistii" (gali, broca) sustin ideea unei localizari stricte si specializate a tuturor functiilor pe cortexul cerebral; opusa teoriei localizationiste (extremismului ei) este asa-numita teorie a echipotentialitatii (sustinuta de lashley), potrivit careia nu poate sa existe nici un fel de specializare in creier —- toti neuronii avand posibilitati egale sa preia si sa indeplineasca absolut Orice functie. Adevarul, ca de multe ori, se afla cam "la mijloc". Observind ca distrugerea unor zone de cortex cerebral determina aparitia de tulburari specifice, mereu aceleasi, "localizaticnistii" s-au convins — prea repede — ca exista o localizare stricta a tuturor functiilor pe scoarta; observind ca de multe ori dupa lezarea unor anumite portiuni, a unor "centri" binecunoscuti, tulburarea aparuta scadea cu timpul in intensitate pana la revenirea la normal a functiei — fara ca zona cu pricina sa se fi refacut — "antilocalizationistii" au ajuns si ei la concluzia a nu exista specializare si localizare in creier.

* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977