Nu numai ca nu exista intensitate constanta, dar nu exista nici lumina "alba", ca sa folosim un termen clar pentru toata lumea (desi impropriu din punct de vedere stiintific); nu exista decat surse de lumina "colorata". Spectrul solar prezinta mii de fasii intunecate care despart dungile luminoase. Acestea au o stralucire variabila unele in raport cu altele, fiind absorbite de atmosfera. Aceasta stralucire poate chiar sa dispara complet din unele fractiuni importante ale spectrului, atunci cand este vorba de lampile noastre. Din aceasta cauza, problema gasirii unei surse ideale preocupa pe toti cei care se intereseaza de culori. Dupa cum se stie, comisia internationala pentru ecleraj, combina lampile cu incandescenta cu cele fluorescente si cu xenon sub presiune. Un pictor nu va regreta daca va vizita, la Paris, palatul descoperirilor (palais de la decou-verte).
Va profita de pe urma experientelor optice, atat psihice cat si fiziologice, prezentate intr-un mod accesibil, dar cu rigoare stiintifica. Discutiile care au avut loc in legatura cu televiziunea in culori sunt prezentate insotite de demonstratii avand tangenta cu subiectele noastre (de pilda, se pot vedea functionind cele trei lanterne). sunt lucruri despre care se vorbeste mult in carti, dar care frapeaza mai mult cand sunt privite. Dupa ce observam un fenomen care se manifesta cu maximum de intensitate, devenim sensibili cand il intalnim foarte atenuat. Un tablou nu va fi supus niciodata unor lumini atat de violent diversificate ca o dansatoare in rochie alba in lumina proiectoarelor care o imbraca succesiv in auriu, in purpuriu sau in alb, in timp ce vesta scurta de stofa colorata a unui figurant devine verde inchis, cenusie sau albastra. Conservatorul de arte si meserii prezinta vizitatorilor o gama de culori expusa la surse diferite de lumina. Un asemenea spectacol ne va aminti, prin insasi nota sa de exagerare, ca o suprafata opaca respinge — exceptind cazurile de fluorescenta — doar radiatiile care o lovesc.
In plus, daca prin natura ei (sau ceea ce numim culoarea ei materiala) este apta sa absoarba unele dintre ele, nu vom primi inapoi decat lumina colorata, venita de la sursa, si inca diminuata cu aceste radiatii retinute, substractia poate fi nula, partiala sau totala. Un alb nu retine nimic, deci respinge tot. El reflecta culoarea luminii pe care o primeste; impreuna cu ea va fi alb, rosu, albastru etc. Daca aceasta lumina este galbena, nu o vom deosebi de un cadmiu luminai in lumina alba. Dimpotriva, galbenul de cadmiu va fi verde in lumina albastra si aproape negru in lumina violeta. Luminile noastre artificiale, de-a lungul autostrazilor sau la firmele cu neon sau alte gaze luminoase, ne ofera zilnic exemple cu privire la acest fenomen care nu are nimic fiziologic, ci tine doar de calitatea luminii. Fenomenul poate fi usor inregistrat, facand succesiv fotografii ale aceluiasi buchet de flori la lumina zilei, apoi cu blitz-ul electronic, apoi cu o lampa cu vapori de mercur si in sfarsit, cu o lampa de sodiu.
Michel wilson: "fara sa cunoastem eclerajul nu putem spune; "vad o carte galbena", decil atunci cand vom constata ca suprafata cartii intuneca lumina incidenta spre galben. Daca lumina incidenta este mai mult sau mai putin incolora, ca lumina zilei sau ca cea a unor alte ecleraje curente, lucrul nu este dificil; dar daca trebuie sa vedem cartea galbena intr-o lumina galbena saturata, nu am putea spune daca aceasta culoare este datorata cartii sau numai luminii. De fapt, n-am fi in stare sa deosebim o carte alba de una galbena in aceeasi lumina. Informatia esentiala pentru noi consta in modul si gradul in care un obiect intuneca lumina. Lampile cu sodiu dau o lumina exclusiv galbena (aceeasi pe care sarea marina o confera unei flacari de gaz). Aceasta lumina "monocromatic. A" face ca reliefurile sa fie foarte clare; de aici provine folosirea ei pe autostrazi si la studierea gral'ismuliii tablourilor.
In aceste doua cazuri, folosirea unui ecleraj monocromatic se justifica dupa cum vom vedea, printr-o mai buna "reglare" a ochiului (acomodare) sau a camerei. Contururile sunt mai regulate si, pe sosea, efectul stereoscopic ne permite sa apreciem mai bine distantele. Unele lampi cu xenon, cu radiatii filtrate si destul de asemanatoare cu cele ale soarelui, ar trebui, oare, sa fie folosite? Nu in aceasta consta problema, ei in a prezenta un tablou intr-o lumina identica celei din IImpui executarii lui. In cazuri extreme, ar puica fi vorba de o luminare, ca si de un cer stralucitor.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980