Prezenta intregului alaturi de parti nu este oare in aceasta prima relatie care ne-a condus la numarul de aur? A realiza o armonie inseamna a ajusta componentele pentru a le imbina intr-un toi. Artistul este liber sa prevada, dupa placul sau, ce anume va fi acest tot. O fraza celebra a lui ueraelit exprima aceeasi idee de potrivire: "contrariile colaboreaza si, din lupta contrariilor, ia nastere cea mai frumoasa armonie. Doua componente reprezinta doar un minimum in pictura. In muzica, trebuie cel putin trei note caci doua note singure nu indica tonalitatea, majora sau minora. Adaugam precizarea ca trebuie auzite impreuna pentru ca sa existe armonie; daca sunetele se aud succesiv, exista melodie.
In acest caz, analogia cu un tablou nu exista. Pentru a face sa intervina timpul, ca in muzica, ar trebui sa vorbi mdespre masura, ritmuri, mai ales ajungand la cinema, daca nu chiar la turnul luminii al lui nicolas schoffer, pentru care, De altfel, "pictura de sevalet este moarta". Pentru cei care nu ar impartasi aceasta opinie si ar vrea sa creada ca ea poate si astazi sa exercite o influenta psihologica, pentru a nu spune mai mult, amintim. Impreuna cu georges massie, importanta apropierilor care fac si desfac armonia: "am impresia — s-ar putea sa fie doar o impresie ca pentru vibratie si rezonanta trebuie apropiate cel putin doua culori si uneori trei, asocieri armonioase sau distonante binare sau ternare. Este ceva mai putin simplu decat efectul de soc fiziologie pe care-l produce o singura culoare. In privinta componentelor, sau le alege pe toate doar dupa calitatea lor, pentru ca exista reguli care vor dicta importanta si locul fiecareia, sau fixeaza el insusi aceste din urma caracteristici, dar in schimb, alegerea va fi limitata doar la cateva dintre aceste componente; acestora el le va fi stapan absolut, dar celelalte II vor fi impuse din oficiu de un determinism riguros. Ne dam seama ca exista diverse feluri de armonii; alegerea si combinarea lor sunt treaba artistului, dar el nu poate modifica nimic la niciuna.
Intilnim aceleasi acorduri la muzicienii cei mai diferiti. Daca personalitatea, gandul care trece, sau chiar ambianta si traditia il fac pe un individ sa prefere, intr-un anumit moment, o anumita armonie alteia, fiecare dintre ele actioneaza in egala masura asupra tuturor pentru a provoca acelasi gen de emotie, oricare ar fi epoca sau locul. Trecutul si alterarea tablourilor. Manifestam fata de ele o incredere absoluta, inclinam sa credem ca gasim aici toate aceste sfaturi asa cum au fost date. Credem, de asemenea, ca armoniile pe care le mai sesizam se limiteaza a cele voite de artist. Astfel, am putut observa alternanta de culori calde si reci, modul in care ele se opun in lumina si umbra, gradarea griurilor, rolul lor in pasaje, ambianta creata de o dominanta si, de asemenea, jocul contrastelor. Cum se pot cunoaste acele relatii carora insusirea de a fi "imuabile in arta" le confera putere de lege?
Cu siguranta aceasta statornicie in timp ne invita sa ne adresam istoriei sau, mai exact, sa observam si sa clasificam ceea ce a aparut cu regularitate in capodoperele trecutului. Acest fapt cere ca astfel de documente sa ne parvina daca nu intacte, cel putin fidele gandirii autorilor lor. Or, daca monumentele, desenele sau chiar tablourile pot sa ne informeze asupra organizarii spatiului al carui obiect au fost sau asupra unor probleme similare, ce putem afla in privinta culorilor? Este cu atat mai greu sa ne formam o opinie corecta, cu cat trebuie mai intai sa deosebim autenticul de fals, deoarece din studierea operdor vechi tragem atitea invataminte de netagaduit. Pentru ceea ce inseamna valoare, restauratorii stiu deja ca se cere multa prudenta. Cu atat mai multa pentru coloratiile initiale. Frescele de la pompei, miniaturile din evul mediu pastrate la adapostul cartilor inchise, mozaicurile de la catedrala sf.
Petru din нота sau din alte parti, datorita materialului lor, au pastrat neschimbate armoniile colorate. Aici le putem studia. Dar, prin generozitatea naturii sale, pictura in ulei a dispus de o cu toiul alta orchestratie. Ea a fost, din pacate, cea mai efemera. Cum sa vorbesti de raporturi de culoare cand liantii s-au intunecat atat de mult, cand lacurile fugace ale glasiurilor s-au stins intr-atit, incat pictorii de la inceputul secolului trecut au crezut ca se mentin in linia traditiei pictind frunzisul in cafeniu! Cite alte motive de alterare mai pot fi semnalate, cu toate precautiile luate in muzee! In primul rand, s-au operat in trecut "intineriri" repetate.
Verniurile inchise (brunisate) se foloseau mult. Se zice ca goulinat ar fi gasit de straturi (?) Pe un tablou de claude lorrain. Exista un remediu contra vernisarilor repetate si devernisarilor limitate la culori deschise. Al unele cat si celelalte desfigureaza tabloul, dar ua restaurator competent poate interveni.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980