A. luria si elevii sai au descris in creier existenta a trei "subansambluri41 functionale, a trei blocuri distincte: a) blocul de activare si de reglare a starii de veghe (substanta reticulata are un rol deosebit de important in mentinerea treaza a atentiei prin transmiterea constiincioasa a impulsurilor venite din exterior ca si din interior). Aici soseste "materia bruta" a creierului: informatii, majoritatea necodificate adecvat marilor emisfere, despre procese care au loc in organele de simt, in organele interne, in intreaga complexitate a organismului. Aici se declanseaza mecanisme reflex neconditionate si instinctive, reflexul de orientare — baza vigilentei active a creierului — precum si unele din mecanismele vorbirii; b) blocul receptiei, prelucrarii si stocarii informatiei. La un prim nivel scoarta descompune informatia primita de la organele de simt (descompune sunetul pe tonalitati, inaltimi, intensitati; imaginea — in linii, verticale, orizontale, oblice, unghiuri, umbre, culori . in stransa legatura cu nivelul precedent, scoarta cerebrala opereaza apoi la un nivel superior, analiza si sunteza, reconstituie informatia primita in limbajul creierului (intr-o succesiune a ritmurilor influxurilor nervoase, ce aminteste de "limbajul morse"). Nivelul tertiar al cunoasterii — realizat prin asocieri de informatii venite pe diverse cai despre acelasi obiect — se considera a fi "localizat" intr-o arie corticala aflata la. Aici, in cazul omului, la informatia primita se pot asocia notiuni abstracte, calcul logic, matematic, elemente de experienta trecuta. Nemaidispunind de obiecte reale ca in cazul actiunilor concrete omul are nevoie de "inlocuitorii" acestor "obiecte" adica de simboluri.
Cu ajutorul lor actioneaza in gand. Apare astfel limbajul interior al creierului, care se suprapune numai partial, se pare, cu limbajul exterior. Abia in aceasta etapa, dupa efectuarea unor astfel de operatii, lumea reala poate fi perceputa cu adevarat; c) blocul anticiparii, al programarii, controlului si reglarii proceselor psihice complexe. Cuprinde, in principal, partea anterioara a lobului frontal, legata fiind de aproape tot creierul. Este — se presupune — zona cea mai bogata in conexiuni, functia sa conditionind activitatea nervoasa superioara a omului. Pe baza acestui vast sistem asociativ se pot elabora planuri de perspectiva pentru actiuni concrete ca si pentru actiuni abstracte. Acest lob, se pare, nu se poate dispensa de cuvinte.
Este socotit lobul deciziilor (iar procesul luarii oricarei decizii — s-a verificat experimental — este insotit de o mai complexa sau mai putin complexa activitate lingvistica). Tot el se ocupa si de traducerea in fapt a planurilor, a strategiilor elaborate, de respectarea lor consecventa (cind un "excitant" oarecare — priveliste, zgomot etc. Reuseste sa ne distraga de la activitatea inceputa, aceasta s-ar datora, se spune, unui lob frontal nu prea energic). El urmareste permanent felul in care se desfasoara actiunile, le compara cu ceea ce era "in plan" sa se intample si regleaza — daca este cazul — "traiectoriile" acestora. Libertatea umana si-ar avea premisele materiale, subiective, in dezvoltarea conexiunilor de la nivelul tertiar al perceperii lumii — din blocul b — aici actiunile creierului omenesc putind fi de o diversitate infinita. Urmeaza apoi — ierarhic superior,. Dar depinzind de precedentul —- lobul frontal cel responsabil cu evaluarile, cu formularea variantelor si luarea deciziilor, cel care, facand planuri creeaza, paseste cu mult curaj in necunoscutul care pentru el a devenit descifrabil, previzibil, transformabil.
E interesant faptul ca o vreme aceste zone din creier erau considerate "mute", organismul neraspunzind in nici un fel la excitarea lor directa; mai mult: la unii bolnavi cu leziuni in zonele respective nu s-a constatat vreo modificare a capacitatii intelectuale. De unde am putea trage astazi concluzia ca examinatorii se multumesc sa constate o capacitate intelectuala destul de redusa pe care o iau drept "normala"?)
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977