Genialul compozitor german johann sebastian Bach s-a nascut la 21 martie 1685 ia eisenach si a murit la 28 iulie 1750 la leipzig. El face parte dintr-o familie de muzicieni veche de 200 de ani din care s-au remarcat un numar de 50 de instrumentisti straluciti si 9 compozitori, al caror nume s-a inscris pentru totdeauna in istoria muzicii universale. Ca 18 ani Bach era un muzician desavarsit. Ca aceasta varstft el s-a angajat ca violonist in orchestra printului din weimar, iar 5 luni mai tarziu a devenit organist la arnstadt. Rizontul cunoasterii sale artistice se largea continuu. Ind pe rand el a studiat stilul clavecinistilor francezi si englezi, arta organislilor germani, opera Italiana, iar in timpul activitatii sale la weimar si arnstadt el s-a entuziasmat pentru noul stil instrumental, asa-numitul stil concertant, al carui stralucit exponent era antonio vivaldi. Ca moartea lui kuhnau, compozitor si organist, Bach a ocupat functia de cantor al bisericii sf.
Homas din leipzig, unde a ramas pina la moarte. Prin vasta sa creatie Bach a contribuit intr-o masura uriasa la procesul de laicizare si democratizare a artei sunetelor. El este cel care a realizat o uimitoare sunteza a vechiului stil polifonic si a celui armonic. In iniinile lui Bach genul concertant atinge culmile desavarsirii ; opozitia dintre solo si tutti se accentueaza, independenta celor doua elemente se intareste in cadrul unei tratari polifonice de o mare maiestrie. Oloritul armonic si timbral cucereste mai multa varietate, melodica devine mai expresiva, astfel incat toate elementele limbajului muzical converg spre o mare plenitudine a expresiei. Ucrarile concertante pentru pian (clavecin) bach a compus un numar de 15 concerte pentru pian si orchestra. Intre acestea 7 sunt concepute pentru un singur pian, 3 pentru doua piane, doua pentru 3 piane, unul pentru patru jiiane si doua pentru un grup solistic alcatuit din pian, flaut si vioara, in toate aceste lucrari, acompaniamentul se bazeaza pe orchestra de coarde intarita cu un clavecin.
Umai in cazul concertului in fa major pentru pian, in componenta orchestrei se numara si doua flaute. Ajoritatea concertelor pentru pian dateaza din anii 1729— 1736, cand compozitorul a preluat conducerea unei asociatii de concerte "colegimn musicum" creata la leipzig de compozitorul ccorg philipp telemann (1681—1767). In aceasta calitate Bach a organizat chiar in locuinta sa reuniuni muzicale si cum poseda mai multe clavecine, la care cantau fiii sau elevii sai, este probabil ca multe din concertele pentru pian au fost scrise pentru aceste prilejuri. Eoarece in perioada amintita concertele pentru clavecin erau putine la numar. Ach s-a vazut silit sa transcrie pentru acest instrument la a carui perfectionare tehnica si-a adus contributii personale, — propriile sale concerte pentru vioara. In cazul concertului pentru 4 piane si orchestra, Bach a realizat o magistrala transpunere a concertului pentru 4 viori de antonio vivaldi. Espre concertele pentru pian si orchestra.
Numarul i) concertul in re minor se crede ca este versiunea pentru clavecin (pian) a unui concert de vioara, pierdut. Numarul 2) concertul in mi major este, dupa parerea cercetatorului albert schweitzer, original. Numarul 3) concertul in re major este o transpunere a concertului in mi major pentru vioara. Numarul 4) concertul in la major a fost scris pentru clavecin. Numarul 5) concertul in fa minor este probabil transcrierea unui concert de vioara in sol minor, care de asemenea s-a pierdut. Numarul 6) concertul in fa major este o versiune pentru pian si orchestra a concertului brandenburgic in sol major (numarul 4). Numarul 7) concertul in sol minor este o transpunere a celui de vioara in la minor.
Espre concertele pentru doua piane si orchestra. Cestea sunt in numar de 3 ; doua. In do minor si unul in do major. El in do minor, numarul 1, este versiunea modificata a unui concert pentru oboi si vioara care s-a pierdut. concertul in do major numarul 2 este o compozitie originala, iar cel in do minor numarul 3 este transcrierea pentru doua clavecine a concertului in re minor pentru doua viori. Espre concertele pentru 3 si 4 piane si orchestra. In cele doua concerte pentru 3 piane numai cel in re minor este o compozitie originala, in timp ce acela in do major se presupune a fi transcrierea unui concert pierdut, scris pentru 3 viori concertante.
In sfarsit, concertul pentru 4 piane in la minor este transcrierea celui in si minor, pentru 4 viori, si orchestra de ivaldi. Nul din cele -doua concerte pentru pian, flaut si vioara. Iii re major face parte din grupul celor 6 concerte brandenbur-gice. Fiind al 5-lea dintre ele. El de-al doilea triplu concert pentru pian, flaut si vioara, in la minor, este o prelucrare in stil concertant a fanteziei si fugii in la minor si a miscarii lente din sonata III pentru orga. El mai des cantate sunt concertele pentru pian si orchestra in re minor, fa minor, la major si mi major. Ar se aud concertele pentru doua si trei piane si extrem de rar cel pentru patru piane.
Oncertele pentru vioara si orchestra intre 1717 si 1723 ach a ocupat functia de conducator al capelei princiare la curtea din kothen. In aceasta perioada dateaza un mare numar de lucrari instrumentale si simfonice de factura concertanta, printre care. Se numara cele 6 concerte brun-denburgice, mai multe concerte pentru vioara si altele pentru clavecin si orchestra. Arte din concertele pentru vioara s-au pierdut. Cu ramas numai cele 3 tiparite in voi. Ii al editiei. Ach—gesellsehaft" si anume concertele in la minor.
In mi major si in re minor (pentru doua viori soliste si orchestra). In afara acestor lucrari s-a mai gasit si un fragment dintr-un concert de vioara. Ei mai autorizati cercetatori ai maestrului german au stabilit ca insusi compozitorul a transpus pentru clavecin cateva din concertele concepute initial pentru vioara. Oua din concertele pentru vioara,, cele in la minor si in mi major, an ajuns pana la noi in doua versiuni originale, una pentru vioara, cealalta pentru clavecin. Astfel concertul in sol ini nor pentru clavecin si orchestra nu este decat transpunerea concertului de vioara in la minor, in timp ce concertul pentru vioara in mi major a fost transcris pentru clavecin in re major. RReluand concertul instrumental de la preclasicii italieni, tocelii. Ocatclli, corelli si mai ales vivaldi, bacii si-a pus pecetea puternicului sau geniu.
Pre deosebire de haendel, ale carui concerte sunt alcatuite din mai multe parti, ce se apropie prin factura lor de suita preclasica, Bach a respectat modelul Italian al simfoniei in 3 parti: o miscare lenta mediana incadrata de doua repezi. In privinta tratarii orchestrei si instrumentului solist, adica al raportului dintre tutti si solo, Bach a individualizat partida solistica, distingind-o de grosul instrumentelor concertante. Ceea ce ne farmeca, in concertele sale, este modul cum instrumentul solist preia motivele expuse de tutti, dindu-le extensiune, IInpo-dobindu-le adesea cu ornamente, cand separindn-se de ansamblu, cand identifieindu-se cu acesta. Esi forma de sonata, bazata pe opozitia ritmico-melodica si tonala a doua melodii de baza va apare abia la unul din fiii sai, philipp em. Ach si la parintii clasicismului vienez, Haydn si Mozart, — ach a introdus in desfasurarea miscarilor vii ale concertelor sale motive secundare, ce apar de obicei in partida solistica. Ste germenul din care va incolti tema secundara si deci structura bitematica a sonatei.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977