Johannes Brahms (1833 — 1897) s-a nascut la 7 mai 1833 in orasul Hamburg, ca fiu al unui modest instrumentist. Pastrand si cultivand cu o rara maiestrie formele traditionale ale muzicii clasice, el a exprimat in opera sa idei si imagini desprinse din viata epocii sale, cand popoarele europene isi cautau calea spre libertate si independenta. Esi elanul revolutionar, eroismul, nu se mai afirma in opera sa cu aceeasi vigoare ca in creatia lui Beethoven. Lucrarile lui Brahms, si indeosebi simfoniile sale, sunt totusi strabatute de avant, de accente eroice, pasionate, dar si de melodii blande, visatoare, nostalgice, care redau deopotriva aspiratia comuna tuturor marilor artisti ai trecutului spre o viata mai buna si mai luminoasa. Rahms a oglindit in creatia sa. Indeosebi in numeroasele sale piese vocale, pozitia unui artist constient de legatura artei profesionale cu arta poporului, cu felul de a simti si a canta al acestuia. Melodica sa accesibila, armonia sugestiva, ritmica patrunsa de specificul cantecului si jocului popular, forma clara a pieselor sale pentru voce si pian, toate acestea s-au desprins din izvorul artei populare germane.
In lucrarile sale instrumentale, in simfonii, in concerte si sonate, se afirma puternic elemente ritmice specifice muzicii unor popoare ca cel maghiar si ceh, popoare aflate pe vremea aceea sub jugul stapanirii habsburgice. Alutand cu caldura aparitia tanarului compozitor. Chumann l-a prezentat lumii muzicale intr-un rasunator articol, publicat in revista "nene zeitschrift fiir musilc^ (noua revista muzicala) ca pe un demn urmas al marilor clasici germani. Ai tarziu, Hans Von Builow, unul din cei mai de seama pianisti si dirijori ai epocii, devine la randul sau un inflacarat sustinator si propagator al muzicii lui Brahms. Creatia lui Brahms a dat loc la multe discutii si uneori la atitudini dusmanoase din partea muzicienilor timpului si indeosebi a adeptilor artei Wagneriene si a lui liszt. Cu timpul insa, neintelegerea manifestata de unii contemporani fata de muzica sa a cedat locul unei admiratii si dragoste unanime pentru arta profund umana a acestui maestru. Ajuns in culmea gloriei, Brahms moare la varsta de 64 ani (1897) la Viena, lasind in urina sa o creatie bogata, in toate genurile muzicale (in afara de opera si poemul simfonic) cuprinzand: 4 simfonii, 2 uverturi si 2 serenade pentru orchestra, variatiuni pe o tema de Haydn pentru orchestra, 2 concerte pentru pian, unul pentru vioara si un dublu concert pentru vioara, violoncel si orchestra, muzica de camera (2 sextete, 4 cvintete, 6 cvartete, 5 trio-uri, 3 sonate pentru vioara, 2 pentru violoncel si 2 sonate pentru clarinet, 3 sonate si numeroase piese de mai mica amploare pentru pian), aproape 200 de lieduri si un numar considerabil de compozitii corale.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977