O diversitate de ordin elinic explica aceasta neconcordanta. Dimpotriva, ceea ce este comun tuturor oamenilor, ceea ce constituie o parte a insasi fiintei lor, a instinctului lor sau a influentei fenomenelor naturii asupra lor, ne conduce la asocieri cu caracter universal. Pentru toti, "rosul este cald prin invecinarea sa cu razele infra-rosii. In opozitie cu el, culorile mov si violet le resimtim ca reci. Verdele, in mijlocul spectrului vizibil, este in acelasi timp echilibru si speranta de liniste. Culoarea rosie opreste trenul dar este si emblema revolutiei. Acest lucru va parea copiilor la fel de neinteles ca noua faptul de a purta aceeasi imbracaminte neagra la casatorie si la inmormantare.
Din cauza antropomorfismului s-a nascut o prejudecata, astazi foarte puternic inradacinata; ea si Victor Hugo, credeam si noi in actiunea excitanta a rosului asupra taurilor: "enfanfs, voici des bieufs qui passent cachez vos rouges tabliers" ("copii, iata trec taurii ascundeti-va sortuletele rosii". Dar, recent, s-a descoperit ca taurii ar avea daltonism. Ei sunt iritati nu de culoarea unei pinze, ci de agitarea ci violenta, organica, pentru ca este semn al vietii vegetale, ea insasi izvor, cu oxigenul pe care il regenereaza, al propriei noastre supravietuiri"). Exista deci, chiar daca ele sunt insuficient cunoscute, corelatii universal valabile. Dar, daca o anumita culoare are o rezonanta psihica precisa, fiecare dintre noi poate sa fie sensibil in mod diferit ia acest efect, si sa reactioneze la el in functie de propria sa individualitate. Acest lucru se exprima pur si simplu prin "imi place" sau "nu-mi place".
In realitate, fie la un moment dat, fie intotdeauna, fiecare pictor, fiecare amator isi au culoarea lor preferata. Se stabileste atunci intre ei un curent de simpatie pe care altii n-o vor putea impartasi decat pe o alta cale, aceea in care spiritul domina instinctul. Iata de ce max liischer spune ca "o preferinta exclusiva sau o aversiune totala fata de o culoare scot la iveala un comportament vadit instinctiv, tulburari psihice mai mult sau mai putin grave. Dimpotriva, un spirit nuantat si cultivat face o alegere armonioasa in care intra in mod egal simpatii si antipatii. Cunoasterea culorilor exclusiv preferate sau detestate de un individ ne ofera nu numai reflectarea caracterului sau; ea permite totodata evidentierea unor predispozitii la anumite boli somatice. Este tocmai ceea ce explica doctorul donnet: "tropismele la culori au o semnificatie sigura in diagnostic. Defosfatatii, nervosii manifesta preferinta neta pentru galben si portocaliu, cei cu anoxii, flegmaticii cu respiratie greoaie, aleg fara sa sovaie verdele si albastrul canard.
Biliosii iubesc rosul, ca un ecou plauzibil la insuficienta lor arteriala". Prin aplicarea logica a reciprocei, el descopera in medicina mijloace pretioase de diagnosticare: stabileste modul de cunoastere a temperamentului unui bolnav si controleaza efectele tratamentului, urmarind reactiile subiectului la cromatismul unor tablouri alese in mod judicios. O astfel de "auscultare" nu poate decat sa sprijine cercetarea, deoarece ii ofera un instrument de depistare in plus. Ca Orice mijloc de acceas la cunoastere, ea nu cere sa fie folosita singura; tot astfel, doctorul donnet nu vede in creatia artistica singurul efect al acestor foarte reale tropisme. El nu ar fi pictor daca nu le-ar diferentia de alegerile adesea perfect controlate si constiente, facute din ratiuni mai inalte. Intr-adevar, regasim in mod constant dualitatea spiritului si a corpului influentindu-se reciproc. Spiritul trebuie sa domine corpul, fara sa uitam ca ele sunt legate si ca nu se poate face abstractie de aceasta unitate.
Ca sa nu cadem intr-un intelectualism contrar naturii noastre, este deci permis sa cerem "fratelui nostru magarul" sa vina in ajutorul adevaratei spiritualitati. Aceasta va refuza sa se insele luand basica drept lanterna; ea se va apara cu usurinta, refuzand sa devina sclava unor estetici fie comanda, daca va transpune in pictura ceea ce bena sud re spune despre muzica: "estetica se bazeaza pe interpretarea senzatiilor noastre. Dar senzatiile noastre tin de organele noastre nervoase si ajung in cele din urma la sistemul nervos central. In felul acesta senzatia se alatura mai intai fiziologiei, fapt in urma caruia poate fi justificata de instrumentele noastre de masura si de competenta stiintifica. Exista legaturi stranse intre fiziologie si fenomenele psihice. S-a stabilit ca impresia estetica pe care ne-o poate lasa o auditie muzicala tine de functiile afective ale unor organe cerebrale in prezent, perfect cunoscute. Pentru aceasta, a trebuit sa abandonam vechile notiuni fizice de consonanta si disonanta.
Si devreme ce este vorba de lanterne, sa ne gandim la incantatoarea fabula a lui Florian: maimuta care arata in lanterna magica. Trebuie sa ascultam de regulile impuse de Helmholtz ca sa ajungem la psihologia afectiva a placutului si a neplacutului. Substituirea nu era posibila decat daca se dovedea ca aceste caractere aveau un suport cerebral. Masuratori efectuate pe subiecti alesi pentru temperamentul lor diferii si carora fi se prezentau piese muzicale alese, cu caracteristici tipice, de exemplu din Wagner, Milhaud, Schonberg).
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980