Sa amintim, deci, cateva pasaje esentiale ale faimosului raport prezentat academiei de stiinte. Primul principiu: a pune culoare pe o panza nu inseamna numai a colora in respectiva culoare. Dovada a interesului pe care-l prezinta pentru pictori anumite cercetari stiintifice, influenta exercitata de aceasta publicatie a fost de asemenea natura, incat atunci cand se vorbeste despre cel care toata viata s-a considerat un invatacel, nu ne gandim nici la gobelins, nici la acea constructie emisferica in care 20 000 de tonuri constituie una dintre primele clasificari ale culorilor. Se uita cite lucruri II datoreaza chimia pana si in domeniul picturii, dupa cum s-a uitat rolul de precursor al lui charles bourgeois in 1812. Dar data legii constrastelor simultane, ramane memorabila. Cu partea ei de greseli si de impasuri care insotesc Orice lucrare omeneasca, era o noua cale pe care secolul al xlx-lea o deschidea istoriei artei. Al doilea principiu: a pune alb alaturi ele > culoare, inseamna a-i rehosa tonul, ca si cum i-am lua culorii lumina alba care II scade intensitatea.
Al treilea principiu: a pune negru alaturi de o culoare inseamna a scadea tonul acesteia, inseamna a adauga negrului complementara culorii juxtapuse. Al patrulea principiu: a pune gri alaturi de o culoare inseamna a o face mai stralucitoare si, totodata, a colora acest gri cu complementara culorii care II este juxtapusa. Al cincilea principiu: a pune o culoare inchisa langa o culoare deschisa inseamna a ridica tonul culorii inchise si a-l reduce pe cel al culorii deschise, independent de modificarea care rezulta din amestecul complementarelor. Al saselea principiu: a alatura doua tante plate de tonuri diferite ale aceleiasi culori, inseamna a produce clar-obscur, din cauza ca, pornind de la linia de juxtapunere, tenta zonei tonului celui mai inalt va slabi treptat in timp ce, pornind de la aceeasi linie, nuanta zonei tonului celui mai scazut va creste; are loc, deci, o adevarata degradare a luminii. In rezumat, juxtapunerea face ca doua culori sa piarda ceea ce au ele asemanator. Legea contrastului culorilor este, prin urmare, inversa amestecului culorilor, conform caruia rosul ames- dar, daca galbenul amestecat cu albastru da verde, cand este juxtapus albastrului manifesta o tendinta spre portocaliu, el pierde deci din albastru, si daca albastrul tinde spre violet, el pierde prin urmare din galben, fenomen invers amestecului a doua culori albastru si galben. In alt loc, chevreul observa ca, atunci cand avem o complementara pura si o complementara rupta, una dintre ele o va domina pe cealalta si amandoua vor realiza un acord; o complementara pura, deschisa si o complementara inchisa dau diferente de intensitate si se armonizeaza; in sfarsit, ca doua culori asemanatoare, una pura si alta rupta, dau nastere unui contrast temperat.
Culoare, deschisa sau inchisa, pura sau rupta, aceste denumiri ne amintesc de cateva notiuni pe care le-am intalnit mai inainte. Stim, de fapt, ca trei variabile definesc o culoare. Doua culori pot prin urmare sa difere fie in acelasi timp, prin cele trei marimi proprii fiecareia dintre ele, fie prin doua si chiar prin una singura, pastrind atunci in comun caracteristicile celorlalte. Or, aceste diferente sunt accentuate prin juxtapunere, ceea ce chevreul studiaza pentru fiecare din cele trei variabile: tenta. Fiecare din cele doua culori juxtapuse (rosu si albastru de exemplu) se coloreaza cu complementara celeilalte. Valoare (luminozitate). Apropierea unei culori inchise de o culoare deschisa accentueaza diferenta de luminozitate.
Puritate (saturatie). Albul, sau chiar un gri, alaturi de o culoare o face pe aceasta mai pura (ii ia din alb). Ca un corolar al acestui fapt, vom descoperi ca un punct alb este mai alb pe un fond negru decat pe unul gri. Datorita fenomenului de radiatie, nu numai ca va parea mai alb, dar si mai mare decat un punct negru pe fond alb. Van gogh ca si douanier rousseau au sugerat uneori printr-un halou aceasta ingrosare aparenta a unei surse de lumina patrunzatoare (astru, lampa ele. Pe un fond intunecos.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980