Dar ce se petrece in creier? Sa ne apropiem de structurile anatomo-fiziologice si sa cautam substratul biochimic si biofizic al proceselor din somn. Cei care au studiat somnul au impartit starile in care se poate afla creierul in: a) starea de veghe ("trezia") asigurata, dupa cum stim, de activitatea substantei reticulate din trunghiul cerebral. Prin aceasta importanta formatiune am aflat ca trec impulsuri nervoase in ambele sensuri: de la receptorii periferici spre centrii superiori (impulsuri care tin treaza scoarta) si de la etajele superioare (trec comenzi) spre organele de executie. Fiecare din cele doua fluxuri activeaza, concomitent, si formatiunea reticulata. Deci, cu cat aceasta este mai activa, vom avea o activitate corticala mai accentuata si invers. Mediatorul chimic al acestor "mesaje" este noradrenalina.
In momentul in care am decis sa dormim, ne alegem, de obicei, o pozitie comoda, inchidem ochii, ne relaxam, nu mai vrem sa stim de nimeni si nimiciar toate aceste masuri nu fac altceva decat sa micsoreze considerabil suvoiul informatiilor indreptate catre scoarta (implicit, scade activitatea substantei reticulate care va elibera din ce in ce mai putina noradrenalina). Si adormim. B) starea de somn (primul stadiu). Somnul nu se declanseaza, totusi, prin simpla scadere a cantitatii stimu-lilor nervosi; concomitent se modifica temperatura corpului, unele caracteristici ale mediului intern (glicemie, aciditate, concentratia sarurilor minerale, a hormonilor . datorita binecunoscutelor cicluri sau bioritmuri circadiene (succesiuni caracteristice de procese si fenomene — nu doar fiziologice, ci si psihologice — cu durata de 24 de ore). cand se suprapun modificarile mediului interior ce favorizeaza somnul cu propriile noastre masuri de " atragere " a lui — avem cele mai multe sanse sa adormim. Substanta reticulata nu este insa o masa omogena; ea contine o suma de nuclei care se comporta diferit in situatia pe care o analizam. Exista astfel nuclei care secreta serotonina — o substanta cu efecte opuse celor produse de noradrenalina; sub actiunea ei scoarta se cufunda intr-un somn din ce in ce mai profund.
Eliberarea serotoninei inhiba eliberarea noradrenalinei (in starea de veghe s-a intamplat invers; acum cantitatea de noradre-nalina scazind este facilitata producerea de serotonina). Serotonina ar fi, deci, mediatorul chimic al somnului. Dar eliberarea celor doua poate cunoaste modificari de echilibru, reveniri la starea de trezie cu mai multe readormiri pana la somnul propriu-zis. Serotonina nu suprima Orice activitate nervoasa (tonusul muscular al gitu-lui este pastrat — se poate dormi fara aplecarea capului — caile senzitive pot fi repuse in functiune cu mare usurinta), somnul poate "sari" daca este tulburat. C) somnul cu vise (somnul profund). Dupa o ora — o ora si ceva de la adormire, doi nuclei mari ai substantei reticulate formati din celule gigantice, (conectati, fiecare neuron, la aproximativ 9 milioane de celule din alte regiuni) — descrise pentru prima data in 1900 de catre ramon y cajal — isi incep brusc activitatea. Mediatorul chimic este acetilcolina.
Ea actioneaza asupra formatiunii reticulate (care reincepe sa elibereze noradrenalina inhibind eliberarea serotoninei), asupra nuclei-lor ce comanda miscarile globilor oculari. Concomitent este abolita Orice transmitere de mesaje senzitive catre scoarta. Acum somnul este extrem de profund, cel adormit nu poate fi trezit decat cu mari eforturi. Un alt nucleu intra in joc blocind transmisia influxurilor motoare de la maduva catre muschi, care cunosc un fel de paralizie. Scoarta cerebrala intra intr-o stare de activitate comparabila uneori, ca intensitate, cu aceea din timpul zilei. Somnul cu vise dureaza 15—30 minute dupa care urmeaza, brusc, fie o scurta trezire, fie reluarea unei reprize de somn fara vise urmata de un nou somn cu vise . ciclurile se reiau de 5—6 ori pe noapte pana cand acelasi ciclu circadian pregateste conditiile pentru trezire. Cam acesta ar fi, in linii mari, mecanismul biochimic al somnului, clarificat astfel prin contributia recenta a doi cercetatori americani, allan hobson si Robert carley.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977