Un alt fenomen, aproape la fel de frecvent, dar mai putin cunoscut de artisti, se datoreaza, de asemenea, diferentelor de calitate ale eclerajului. Acesta este metarnerismul. Definitia savanta ne spune ca "doua aplicari de culoare sunt metameOrice atunci cand tonurile sunt identice intr-o sursa de lumina, dar nu mai sunt in alta sursa". Intr-adevar, se poate racorda foarte bine un ton obtinut cu o anumita compozitie pigmentara, folosind o alta compozitie. Sa spunem ca amestecul dintre un anumit cadmiu si un verde de smarald, prinde exact nuanta celui dintre un ocru si un albastru de prusia. Atunci metarnerismul intra in joc. Aceasta definitie savanta corespunde rnai bine celor spuse de noi docil cea urmatoare: "metarnerismul este schimbarea de culoare a unui obiect cand este privit in lumini diferite".
Astfel ca identitatea, satisface luare de pilda la lumina zilei, va inceta in lumina artificiala sau invers. Artistul are, deci, interes ca in timpul executiei sa pastreze aceleasi elemente de baza ca sa compuna lunurile pe care le doreste identice. Problema fes la uratorului este mai delicata, pentru ca acesta, in general, nu cunoaste compozitia initiala a amestecului de culori cu care trebuie sa se racordeze. Pentru el conteaza experienta si cunostintele istOrice (in special, cele privind datele la care au aparut diferiti pigmenti). De altfel, experti se servesc de metamerism ca sa depisteze repictarile. Ei dispun chiar, pentru a merge si mai departe in cercetarile lor, de diferite procedee de ecleraj monocrom atic si de lampa wood. Astfel, ultravioletul, invizibil pentru ochii nostri ("lumina neagra") comunica celor trei genuri de alb fluorescente complet diferite; albul de argint se lumineaza in galben-sulf, albul de zinc in verde deschis, in timp ce albul de titan ramane foarte inchis, spre un brun violaceu.
Celelalte culori isi au si ele particularitatile lor. In plus, sunt puse clar in evidenta (cele inchise). Intrucat atingem problema grava a identificarii, este o datorie sa semnalam aici — dat fiind ca progresul ghiulelei il atrage dupa sine pe cel al cuirasei — ca anumite produse pot fi introduse in mod intentionat pentru ca restaurarile sa nu poata fi descoperite in lumina wood. Faptul trebuie cunoscut, pentru ca exista riscul de a se abuza de acest procedeu, dar trebuie sa mai stim ca astfel de practici nu scapa neobservate prin alte metode de analiza. Marii nostri restauratori isi folosesc talentul pentru a face ca retusurile sa fie insesizabile cu ochiul liber iar, cinstea — pentru ca existenta retusurilor sa poata fi recunoscuta si localizata in opera originala. Ei vor privi deci, poate, cu oarecare curiozitate asemenea inovatii, iar vor refuza sa recurga la ele.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980