Procedeele prin constructie grafica (perspectiva lineara). Departarea este redata prin diminuarea aparenta a obiectelor identice, personaje, cladiri etc. Perspectiva cromatica: culorile de prim-planuri sunt puternic diferentiate ca nuanta, valoare sau saturatie. Cele departate sunt mai neutre. Aceasta atenuare este obtinuta printr-o adaugare de gri (sau de alb), prin amestec sau suprapunere (velatura). Opacitate-transparenta. Aceasta opozitie scade odata cu distanta.
Aceeasi culoare este adusa mai in fata prin opacitate; ea este departata, "adancita" prin transparenta. Daca nu apare in planul ei, putem, dupa caz, sa o plasam la locul cuvenit fie prin sporirea puterii sale de "acoperire" , fie, dimpotriva, prin adaugare de medium sau prin glasiuri. Efect fiziologic. La acelasi grad de puritate si de opacitate, anumite culori (rosurile) par mai apropiate decat altele (albastrurile). Acest efect poate fi amplificat sau atenuat prin metodele precedente. Conturul este singurul mijloc, in reprezentarea plana, de a sugera diferente intre zonele care prezinta aceleasi caractere optice. Executia contrastului orb: este cazul deosebit de executie, cand marginea unui obicei se detaseaza pe un fond foarte deschis; ea este atunci "orbita" de puternica lumina a fondului, pare roasa de aceasta; in loc sa legam aceasta margine cu fondul prin pasajul de legatura obisnuit, fondu si continuu, executam pasajul cu o tusa intrerupta, aerata, parand roasa, care produce senzatia dorita.
Reducand proportia liantului. Daca ea este deja la minimum, este preferabil sa luam alta pasta care contine pigmenti de natura mai opaca si care prezinta aceeasi coloratie. Datorita unor denumiri cunoscute de toata lumea, aceasta diagrama tricromatica poate fi un ghid util pentru cautarea pasajelor (m. deribere). Armonia culorilor. cand ma hazardez sa vorbesc de matematici in arta, unii zimbesc ca si cum as fi nebun. In societatea noastra, oamenii opun mate-maticile artei. Si totusi ele sunt facute sa mearga impreuna si sa se sprijine reciproc.
Paul serusier). Pictorul sa nu se sperie! Nu intentionam sa-i predam un curs de matematici. Asa cum nu l-am indemnat sa-si frece el insusi culorile, nu-l vom pune sa-si aduca la atelier o balanta sau o rigla de calcul. Mai mult decat atita, nici nu-l vedem in fata unui peisaj, realizindu-si acordurile cu ajutorul comparatiilor muzicale sau invirtind discuri colorate. Comparatiile muzicale. Totusi, Intrucat studiem un element complex, raportindu-l la unul simplu si deja cunoscut, armonia culorilor nu putea sa nu ne aminteasca armonia numerelor si muzica.
Artistii din toate timpurile s-au gandit la acestea. Daca incercarile lor n-au avut intotdeauna un succes de netagaduit, ele dovedesc cel putin o deschidere de spirit pe care ne-ar place sa ne-o insusim. Pe de alta parte, in intampinarea acestora au venit cercetatorii cu rigoarea lor metodica in care s-ar putea sa se fi cam izolat. Toate acestea converg treptat spre ceea ce, cu siguranta, apartine viitorului, dar cateva puncte de plecare ne-au fost deja oferite. Scopul oricarei tehnici este de a semnala creatorului ce trebuie sa evite si, totodata, sa-i ofere posibilitati pe care acesta nici nu le-ar fi banuit. El va accepta sa-si vada libertatea ingradita si sa se angajeze pe cai necunoscute, in. Masura in care stiinta II va oferi argumente valabile.
Stiinta sa ramana la locul ei — cel hun — si sa se fereasca de extrapolari gratuite, si mai ales de sisteme. Tocmai de esecul unuia dintre ele ne aminteste merejkovski: "leonardo da vinci imaginase un sistem, sau mai curand un set de lingurite pentru diferite culori. Unul dintre elevii sai, cu toata osteneala pe care si-o dadea, nu reusea sa foloseasca procedeul. Disperat, il intreba pe un coleg cum procedeaza maestrul. Maestrul nu se serveste niciodata de el, II raspunse acesta". Tot "sistem" este si folosirea prea stricta a numarului de aur, iar Pierre jerorne insista asupra acestui pericol: "eu am renuntat sa predau compozitia prin procedeul traseelor regulatoare. Elevii incep prin a le construi, aplicind teoria numarului de aur, care trebuia sa serveasca drept mijloc de control.
Acest procedeu se potriveste perfect pentru analiza unei opere finite, dar nu poate fi valabil la inceputul elaborarii ei. El este chiar daunator. sunt apropieri exclusiv poetice, titluri ca "rhapsody in blue" sau, sa ne ierte whistler, "simfonie in albastru". Este o extrapolare spre muzica foarte riscanta aceasta afirmatie a lui paul serusier: "cit despre definirea gamei de culori, aceasta este o problema rezervata viitorului. penis si cu mine II cautam solutia. Inainte de a ne gandi la gama cromatica, cred ca trebuie sa reflectam asupra stabilirii unui acord perfect: do mi sol do. Vis pe care, De altfel, serusier nu-l considera drept realitate, dar pe care incearca sa-l faca ceea ce numim o ipoteza de lucru.
Cit despre merimee, el s-a aratat si mai prudent: "armonia muzicala se bazeaza pe respectarea riguroasa a unor intervale stabilite de natura intre sunete, intr-un mod atat de imuabil incat, la cea mai mica abatere, o ureche sensibila este deranjata. In pictura, desi combinarea culorilor este supusa unor legi pozitive, armonia nu rezulta din intervale fixe intre culori, iar o nuanta in plus sau in minus intre ele nu va face ca tabloul sa fie discordant. Limitindu-ne de buna voie la domeniile fizicii si fiziologiei, am observat mai inainte ca simturile noastre, create pentru a ne informa, reuseau acest lucru cu atat mai bine cu cat fiecare era, sa spunem asa, specializat si folosea un proces specific. Acest fapt explica rezerva lui merimee si ne indeamna ca si el la prudenta daca vrem sa facem comparatii. Totusi, am invatat ca exista analogii intre auz si vaz. Acestea sunt probabile in ceea ce priveste elementul care face ca o senzatie sa fie placuta sau neplacuta, si sigure in ceea ce priveste cauza excitatiilor: vibratii sonore sau luminoase. Or, un astfel de fenomen este condus de numere, pentru ca vibratiile se exprima in lungimi de unda sau in frecvente.
In plus, el este influentat de anumite combinatii ale acestor numere, numite rezonante la care organismul nostru este sensibil, asa cum au dovedit max planck si euler.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980