Model de automat cu memorie. Masina propusa de turing pentru "automatele cu memorie infinita" este greoaie, iar constructia ei destul de costisitoare; modelul unei masini automate cu me morie infinita ramane insa extrem de valoros. Ca fost alcatuit modelul neuronal posibil al memoriei un "mnemon". Mnemonul este sediul memoriei de lunga durata? "daca la un moment dat apare o asimetrie intre sinapsele c-aj si c-a2, de pilda, daca primul buton si-naptic va fi mai mare, aceasta asimetrie va tinde sa se mentina. Chiar daca mult timp prin reteaua de neuroni nu va trece nici o excitatie, la o solicitare ulterioara a neuronului c, excitatia va alege tot calea a^mj si nu aj-al (dan farcas, calculatorul electronic si gandirea umana. Un model de automat numit "perceptron", alcatuit dintr-o retea neuronala dispusa in trei straturi succesive -— receptor, asociativ si motor — este capabil sa recunoasca diverse forme.
Tipurile de automate enumerate fac parte din familia celor in care marimile de iesire depind univoc de marimile de intrare, actuale sau anterioare, stocate intr-o memorie anume. Comportamentul lor este perfect previzibil in cazul in care cunoastem starea initiala a sistemului, valoarea si succesiunea marimilor de intrare, operatiile logice care se efectueaza. Dar de aici si pana la atat de greu previzibilul, uneori, comportament uman, ramane inca un drum imens de strabatut. Un pas inainte pe acest drum ar putea fi reprezentat de un tip superior de automate —- automatele probabiliste. Aici putem determina doar probabilitatea trecerii automatului dintr-o stare intr-alta, dat fiind faptul ca marimile de iesire nu mai sunt determinate univoc de starea anterioara si de marimile de intrare (sistemul poate trece intr-un numar mai mare de stari, dintre care nu exista una cu probabilitate 1 si toate celelalte cu probabilitatea zero ca la automatul determinist; aici paleta posibilitatilor de raspuns este, evident, mai mare). Se cere, in acest caz, o cercetare statistica, efectuata repetat, cu stabilirea mai laborioasa, mai precauta, a dependentelor intre marimile de intrare, controlate riguros de catre experimentator, si marimile de iesire inregistrate cu cea mai mare grija. Ne reintoarcem la metoda "cutiei negre" asadar, si la comportamentul uman.
In vederea atingerii unei stari, a unui scop functional dorit, in "automatele probabiliste " se desfasoara o activitate de reglare cu atat mai fructuoasa cu cat posibilitatile de alegere si de variere a valorilor posibilitatilor reglatorii sunt mai numeroase. Un exemplu de investigare moderna a "intrarilor* si "iesirilor* "cutiei negre* pe care o reprezinta creierul uman este si asa-numita B quantitative eleclrophysio-logical battery) propusa de profesorului e, roy john pentru depistarea, cu ajutorul calculatorului, a tulburarilor intr-un sens sau altul ale activitatii cerebrale. Ca si la o electroencefalograma obisnuita se aplica pe craniu un numar de electrozi, care colecteaza iesirile "cutiei negre*. La "intrare* se administreaza stimuli diversi (vizuali, auditivi). In "cutie* se petrec anumite procese traduse doar prin variatiile potentialului bioelectric. Calculatorul le preia si le interpreteaza rapid schitind examinatorului "harta* tulburarilor probabile (pe baza unei vaste experiente anterioare prevazuta in programul calculatorului).
Codul de transcriere este simplu: activitatea normala este reprezentata printr-o pereche de puncte (a); activitatea excesiva - prin puncte dispuse in cruce (b), iar activitatea insuficienta — prin puncte sub forma de bara (c). Prin natura sa, omul anticipeaza rezultatele actiunilor sale, isi proiecteaza scopuri, strategii, tactici. Este un "automat multiprogramat*? Exista, fireste, programe "principale* si "secundare* in ansamblul comportamentului uman. Dupa ciberneticieni, fundamentale ar fi trei tipuri de programe: pentru sine, pentru ai sai si pentru specie (menite, respectiv, sa asigure autoreglarea si adaptarea propriei persoane, a urmasilor, a rudelor "de singe*, a clasei din care face parte, a societatii omenesti in ansamblul ei). Mai trebuie observat cu acest prilej ca interactiunile dintre cele trei categorii principale de programe pot fi, la randul lor, sinergice, conflictuale, indiferente; o categorie de programe se poate prezenta ca dominatoare pe parcursul vietii unui om sau intr-o anumita perioada din reteaua vasta a interferentelor posibile putem distinge si mai clar caracterul inalt probabilist al "automatului din noi",. Dar si importanta deosebita a caracterului uman, inainte de a parasi domeniul ciberneticii, un ultim popas in lumea,.
Incercarilor omului de a-si prelungi existenta nu doar in lumea vie, ci si in lumea nevie, in lumea masinilor. Androidele sunt masini cu chip de om. Fiecare numai cu un anume chip din multele, nenumaratele chipuri ale omului. Android" vine din grecescul andros — om si eidos — infatisare, chip. Dorinta omului de a-si prelungi existenta imprumutind ceva din fiinta sa lucrurilor s-a manifestat din cele mai vechi timpuri. Ca exemple ale unor astfel de realizari sunt adesea citate: incercarea de a inlocui pe scena teatrului antic un grup de actori cu un grup de automate, "o-mul de fier" creat in secolul al xiii-lea (de albert cel mare, ca sa-i inchida si sa-i deschida usile), seria figurinelor (secolul al xv-lea—secolul al xviii-lea) ce "stiau" sa cinte, sa danseze, sa execute cu precizie operatii specifice unor meserii (barbier, zugrav, brutar). S-au facut incercari in ce priveste construirea unor automate "vorbitoare".
In astfel de "papusi" omul facea o sunteza, o "recapitulare" a cuceririlor sale in domeniile cunoasterii si autocunoasterii. Concomitent s-a dezvoltat, insa, si explicarea omului-ca-masina-vie (descartes, la mettrie a asa se intampla, deci, ori de cite ori ne pierdem in modele, in schemele credem a fi mai mult decat sunt. cand nu sesizam suficient de limpede unde incepe si unde se termina "consonanta".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977