Nascut la 27 ianuarie 1756 la salzburg, in Austria, intr-o familie de muzicieni, wolfgang amadeus Mozart a murit la 5 decembrie 1791, la Viena, inainte de a implini varsta de 35 de ani. In scurta sa viata, acest genial compozitor a desfasurat un intens si multilateral efort creator, aproape unic in istoria muzicii, imbogatind principalele genuri si forme cu numeroase capodopere. El acind din maestrii trecutului si ai vremii sale calauze sigure in cucerirea maiestriei artistice, Mozart a valorificat, in cele aproape 700 de lucrari ale sale, toate posibilitatile de expresie ale stilurilor muzicale. El a pus cu o egala stralucire si forta melodia, polifonia si armonia in serviciul dezvaluirii artistice a unui bogat continut de idei si sentimente de un umanism profund. Eschizator de drumuri noi in teatrul muzical, autor de misse, simfonii, concerte, uverturi, serenade, divertismente, ca-satiuni, cvartete, sonate, arii de concert si lieduri, Mozart a fecundat cu geniul sau toate genurile si formele muzicale, astfel incat nici unul din ele n-a ramas in afara sferei uimitor de largi si cuprinzatoare a talentului sau unic. Oate creatiile sale stralucesc si palpita de sentimentul pasionat al dragostei fata de viata, oameni si arta. Retutindeni se afirma entuziasmul unui suflet setos de fericire si lumina, caressi invesminteaza suferinta, aspiratiile, tristetea si bucuria in frumusete sonora desavirsita.
Ozart — a spus marele compozitor sovietic sos-takovici — este tineretea muzicii, mugurele vesnic tanar ce aduce omenirii bucuria innoirii primavaratice. Lata in ce consta forta si maretia artei sale, ce nu s-a ofilit in decursul vremuri lor". In creatia Mozartiana, concertul pentru unul sau mai multe instrumente si orchestra ocupa un loc deosebit. El ne-a lasat 27 de concerte pentru pian, 8 pentru vioara si 12 pentru diferite instrumente de suflat. Concertele sale incheie, pe o inalta treapta de desavirsire, indelungatul proces istoric de delimitare in cadrul simfonismului si de cristalizare formala a stilului concertant. Forma de sonata folosita in primele lor miscari, apare mult imbogatita in continutul ei tematic, datorita conceptiei estetice a lui Mozart, care vedea in muzica o reflectare a vietii, o ciocnire de forte, caractere, sentimente si ganduri. Fera de imagini a concertelor sale este larga si uimitor de cuprinzatoare, dezvoltarile sunt pline de tensiune dramatica, iar solutia conflictelor initiale in prima lor miscare apare intr-o apoteoza de lumina si optimism, in stralucitele sale finaluri, structurate in forma de rondo, rondo-sonata sau tema cu variatiuni.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977