Porozitatea ne aminteste povestea stejarului si a trestiei. Sa presupunem ca s-a pictat un perete. Variatiile atmosfeOrice provoaca migratii ale umiditatii incluse in masa lui. Indiferent daca umiditatea este sub forma de vapori sau do lichid saturat de sarurile dizolvate, ea trebuie sa-l strabata cu Orice pret ca sa se poata evapora. Vedem atunci cum se crapa si sunt smulse (intocmai ca stejarul din fabula) multe culori in ulei frumoase si solide. Dimpotriva, o materie vinilica asa cum este "flashe" se comporta ca trestia. Ea lasa vaporii de apa sa o traverseze liber si chiar daca sarurile minerale formeaza eflorescente, la suprafata, reconditionarea va fi usoara.
Lotusi, uneori se intampia sa fie necesar ca o guasa vinilica sa devina impermeabila. Avem interes sa o facem astfel la suprafata; vom vedea cum atunci cand vom vorbi despre vernisare. Revenim la produsele acrilice. Ceea ce cautam la produsele vinilire este opacitatea mata, luminozitatea, si prospetimea tonurilor. Pentru cele acrilice, criteriile de calitate sunt stralucirea, sonoritatea, calea deschisa spre profunzime si jocul transparentelor. Acesta este ansamblul avantajelor, inclusiv structura tusei pe care le ofera pici ura in ulei, prezentirid insa in plus fata de aceasta rapiditatea executiei, siguranta conservarii. Daca, de pilda, alegem liquitex-ul, vom vedea ca cei care l-au creat au stiut sa traga foloase de pe urma excelentei comportari la apa a rasinilor acrilice, nu pentru a spori rezistenta la spalarea cu peria (ceea ce ar fi un scop pentru pictura murala), ci pentru a incorpora in el agenti auxiliari care confera consistenta, masa, onctuozilalea si usoara manuire a pastelor grase, pastrandu-si, totodata, caracterul indestructibil pe care-l necesita o opera de arta.
Asemenea adaugiri ne permit sa obtinem cu usurinta avantajele pe care artistul le poate dobindi de pe urma particularitatilor emulsiilor acrilice. Tendintele care le diferentiaza pe acestea de cele vinifice (porozitate mai redusa, posibilitatea miei pigmentari mai ridicate sau, la aceeasi pigmentare, caracter mai "gras") se manifesta deja atunci cand produsul este utilizat ca atare sau doar diluat cu apa. In special "timpul deschis" este important, aspectul ofera stralucirea tusei cu ulei, tonul acesteia, aceeasi sonoritate si intensitate a culorii. O originalitate fericita este de a fi ales penlru pastele in tub maximum de concentratie pigmentara, ceea ce sporeste opacitatea si evita aspectul "gaunos", defect destul de frecvent la picturile cu acrilice. Intr-adevar, pictorul nu are nid un mijloc sa sporeasca opacitatea unei culori. Dimpotriva, II este usor sa o faca transparenta, mai profunda; este ceea ce face la pictura in ulei prin aditionarea de mediumuri. Artistul va alege in functie de factura sa si de spiritul tabloului sau, asa cum face cu cele care іі sunt propuse pentru pictura in ulei.
Desigur, exista si un revers: mai putin timp pentru modeleu. Varietatea mediumurilor create pentru acrilice se explica prin faptul ca acest tip de emulsie tinde sa capete in scurt timp aspectul uleiului. Fara sa aiba delicatetea acestuia ele ating, datorita materialelor auxiliare, transparenta si profunzimea valorilor lui. Vinilicele, ar fi spus paul serusier, apartin unei alte game de culori care, printr-o analogie muzicala, ar putea fi plasta printre basi: opace, intinse si luminoase, ele sunt din familia culorilor tempera, guasa sau a culorilor murale. Cele nu imita uleiul, ci il orchestreaza. Suprapunerile lor reprezinta un adevarat "concert". Toale sporesc transparenta, unele conferind insa un aspect mat, altele sustinand stralucirea.
Unele sunt deosebit de pretioase pentru cei carora le place sa modeleze indelung sau sa dispuna de tuse groase sau structurate. Dimpotriva, trebuie sa manifestam o oarecare prudenta fata de substantele de intirziere care pot sa contina produse higroscopice nevolatile. Efectele de suprapunere, transparentele pe opacitati sau, la nevoie, invers (vidat urile), pot fi nu numai obtinute pe loc, dar duse mult mai departe decil la culorile cu ulei. Nu numai ca dispar indelunga lele perioade de asteptare care trebuie respectate intre straturi, dar faimoasa regula "gras pe slab"s nu mai exista. Nu mai avem restrictii tehnice; gandirea creatoare se exprima in mod liber. Prin folosirea guaselor acrilice, ea dispune chiar de resurse mai mari decat cu culorile de ulei, datorita unor adjuvanli propusi de anumite firme, adjuvanti care permit obtinerea unor reliefuri pronuntate. De la transparenta acuarelei la cele mai groase impastari".
Cit despre caldura vechilor tempero, restauratorii stiu cum sa o regaseasca, pentru ca oul se incorporeaza usor in "liquitex", ca si in "flashe", ca si in unele guase. Putem spune ca si caseina este compatibila cu aceste doua tipuri de produse dupa ce a fost amestecata cu amoniac. Ea intirzie uscarea, hraneste tusa, dar, isi manifesta in proportie sporita lipsa de elasticitate. Folosita in exces (si mai ales pe fond deformabil), ea risca sa diminueze supletea acestor emulsii care, Intrucat nu se crapa in decursul timpului, prezinta un interes major. Trebuie oare sa mai vorbim de adezivitatea lor? Ea este bine cunoscuta de specialistii in maruflare. Mai dam un exemplu intr-un caz special de folosire: gravura.
Anumite produse vinilice si acrilice fixeaza destui de solid earbo-rimdurn-ul pe o placa, pentru ca ea sa fie la fel de rezistenta ea o placa de cupru atacata cu apa tare si ca sa suporte, tot atat de bine, actiunea repetata a presei de gravura. Aceasta este acum una dintre bazele procedeelor moderne de gravura, dupa cum arata henri goelz.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980