O alta proprietate principala a obiectelor frumoase consta in faptul ca linia partilor lor componente isi schimba neincetat directia ; dar ea variaza doar printr-o deviere aproape insensibila, niciodata atat de brusc incat sa surprinda sau incat sa creeze prin ascutimea unghiului sau vreo convulsie, ori crampa a nervului optic. Nici un lucru care continua multa vreme in acelasi mod, nici un lucru care variaza foarte brusc, nu poate fi frumos, deoarece ambele elemente sunt potrivnice acelei relaxari agreabile care constituie efectul caracteristic al frumusetii. Asa se intampla in privinta tuturor simturilor. O miscare in linie dreapta; este acel gen de deplasare care se aseamana cel mai mult unei Coborari usoare si care intampina minimum de rezistenta; si totusi nu este genul de deplasare care sa ne oboseasca cel mai putin, asa cum se intampla in cazul Coborarii. Fara doar si poate ca odihna are tendinta de a ne destinde ; si totusi, exista un gen de miscare inzestrat cu calitatea de a ne destinde inca si mai mult decat odihna ; o usoara miscare oscilatorie, ridicarea si Coborarea. Leganatul II adoarme pe copii mai bine decat linistea absoluta ; exista intr-adevar prea putine lucruri care la varsta respectiva sa le ofere mai multa placere decat ridicarea usoara si leganatul; jocurile la care recurg doicile cu copiii, si datul in leagan la care recurg ei insisi ca o distractie favorita, dovedesc cu prisosinta acest lucru. Majoritatea oamenilor trebuie sa fi observat senzatia pe care au cunoscut-o cand au fost trasi repede intr-o trasura usoara, pe un teren moale, cu urcusuri si coborisuri.
Aceasta ne poate da o idee mai buna despre frumos, si II poate indica mai bine decat multe alte lucruri sursa probabila. Dimpotriva, cand esti dus in mare graba pe un drum prost, bolovanos si plin de hirtoape, Durerea produsa de aceste denivelari abrupte arata de ce asemenea privelisti, senzatii si sunete contravin frumusetii; iar in ceea ce priveste pipaitul, lucrurile stau exact la fel, sau aproape la fel, indiferent daca imi plimb mana peste suprafata unui corp de o anumita forma sau un asemenea corp se misca pe mana mea. Dar sa aducem aceasta analogie a simturilor mai aproape de ochi: daca un corp infatisat acestui simt are o suprafata atat de ondulata incat razele de lumina reflectate de el deviaza in mod aproape imperceptibil de la cea mai puternica la cea mai slaba (asa cum este intotdeauna cazul la o suprafata denivelata) efectul trebuie sa fie absolut similar asupra ochiului si pipaitului: asupra unuia opereaza direct, asupra celuilalt indirect, iar acest corp va fi frumos daca liniile care-i compun suprafata nu sunt continuate, chiar in varietatea lor, intr-un mod care sa oboseasca sau sa imprastie atentia. Variatia in sine trebuie sa aiba o natura permanent variata. Despre micime. Pentru a evita identitatea ce se poate naste din repetarea prea fSecventa a acelorasi rationamente si a unor ilustrari similare, nu voi mai intra in toate amanuntele privitoare la frumusete Intrucat ea se intemeiaza pe dispozitia cantitatii sale sau pe cantitatea insasi. Vorbind despre marimea corpurilor, exista o mare nesiguranta, Intrucat notiunile de mare si mic sunt termeni care depind aproape in intregime de specia obiectelor, care sunt infinite.
E adevarat ca odata ce am stabilit specia unui obiect, si dimensiunile obisnuite la indivizi ce compun specia respectiva, putem observa unele care depasesc etalonul obisnuit, iar altele care nu-l indeplinesc: acelea care depasesc cu mult proportiile normale, tocmai prin acest exces sunt mai degraba marete si teribile decat frumoase — cu conditia ca specia in sine sa nu fie extrem de mica. Dar Intrucat in regnul animal si in mare masura si in cel vegetal, calitatile care alcatuiesc frumusetea s-ar putea sa fie reunite in lucruri de mari dimensiuni, cand ele se imbina astfel, constituie o specie oarecum diferita atat de sublim cat si de frumos, pe care am denumit-o inainte delicatete ; dar imi inchipui ca acest gen nu are o asemenea putere asupra pasiunilor •— fie ca acelea pe care le au corpurile mari inzestrate cu calitatile respective ale sublimului, fie ca acele calitati care alcatuiesc frumusetea cand sunt intrunite de un obiect de mici proportii. Impresia produsa de corpurile vaste impodobite cu atributele frumusetii, este o tensiune alinata in permanenta — care se apropie de natura mediocritatii. Dar daca ar fi sa spun cum sunt cu impresionat in asemenea ocazii, as zice ca sublimul sufera mai putin unindu-se cu unele dintre trasaturile frumusetii decat sufera frumusetea imbinandu-se cu cantitatea mare sau cu oricare alte proprietati ale sublimului. Exista ceva atat de dominant in tot ceea ce ne inspira spaima (amestecata cu respect) in toate lucrurile care aduc cat de cat a groaza, incat nimic altceva nu poate dainui in prezenta lor. Acestea sunt trasaturile frumusetii fie latente si inoperante, fie — in cel mai bun caz — actionind in asa fel incat sa indulceasca rigoarea si severitatea spaimei care constituie o componenta fireasca a maretiei). Pe langa exemplarul extraordinar de mare din fiecare specie, trebuie luat in considerare si opusul lui, exemplarul foarte mic, pitic.
Micimea, luata in sine, nu are nimic care sa contrazica notiunea de frumusete. In ceea ce priveste atat forma, cat si coloritul, pasarea musca nu este cu nimic mai prejos decat celelalte zburatoare, dintre care ea este cea mai mica: mai mult decat atit, este posibil ca frumusetea ei sa-i fie sporita de micime. Dar exista animale care cand sunt extrem de mici nu sunt decat rareori (sau poate chiar niciodata) frumoase. Exista barbati si femei pitice care aproape fara exceptie arata atat de grosolani si greoi in comparatie cu inaltimea lor, incat ne ofera o imagine dezagreabila. Daca insa s-ar gasi un barbat inalt doar de 60—90 de cm., cu toate partile trupului de o gingasie potrivita unei asemenea inaltimi, fiind si din celelalte puncte de vedere inzestrat cu calitatile obisnuite ale altor corpuri frumoase, sunt aproape convins ca ar putea fi considerat frumos, ar putea fi indragit si ne-ar putea chiar inspira placere vazindu-l.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977