Un alt fenomen studiat de freud este visul. Nu-i usor sa reconstitui trecutul — spunea el — dar se poate afirma cu destula certitudine ca stramosii nostri de acum mai bine de trei mii de ani visau cam tot in acelasi mod in care visam noi astazi". Popoarele vechi au considerat, insa, visele interpretabile si le-au dat o utilizare practica. Nu se angajau expeditii razboinice daca visele nu prevesteau sansa unei victorii. Alexandru cel mare avea in suita interpreti reputati ai viselor. De-a lungul secolelor, insa — observa freud — interesul a degenerat in superstitie, gasindu-si un ultim refugiu pe langa oamenii cei mai inculti. E necesara o reconsiderare a visului de catre cercetatorii creierului (si nu s-ar putea pretinde ca de la freud incoace s-a facut ceva serios in explicarea psihologica a visului).
Vom urmari ajutati de cunostintele noastre cele sustinute de freud. Este oare visul un fenomen psihic de sine statator? Visele par, mai degraba, resturi ale activitatii psihice diurne. Amintiri disparate, lipsite de sens. Excitatii survenite in timpul somnului din exteriorul sau din interiorul organismului celui care doarme pot declansa, de asemenea, vise specifice. Un ceas care suna, de exemplu, poate fi perceput ca atare, dupa ce omul a visat o intreaga poveste (cineva se poate visa intr-o gradina, plimbindu-se fericit, cand, deodata, clopotelul de la poarta suna violent, tulburindu-i linistea; un altul se viseaza elev in clasa asteptind nerabdator recreatia: sunetul desteptatorului marcheaza inceputul recreatiei, iar el se bucura ). Dar observati?
Nu este vorba, in toate cazurile, de aceeasi poveste. Modurile de reprezentare din vis difera de la om la om. Nu numai in functie de starea psihica pe care o poate provoca sunetul unui acelasi ceas desteptator, ci in functie de starea conflictuala si evolutia evenimentelor din inconstient, observa freud. Comun ramane faptul ca toate aceste povesti se spun nu in cuvinte, ci in imagini vizuale. Exista un alt vis, asemanator, visul de zi, visul cu ochii deschisi. Fireste. sunt dorinte, sperante pe care, cu buna stiinta, ni le indeplinim in vis, obtinand astfel, cu pretul crearii de fantasme, linistea, echilibrul interior, o stare de euforie uneori; visind cu ochii deschisi, ar spune freud, inclinam, in tot cazul, spre placere.
Mai exista si somnul hipnotic, condus de hipnotizatorul care reuseste, uneori, sa obtina mult doritele asociatii de idei. Cum anume se obtin asociatiile de idei? In marea majoritate a cazurilor se pleaca de la cuvinte — pretinde freud —. De la cuvinte, deci, nu de la imagini (cu toate ca imaginile sunt "caramizile" visului); imaginile apar pe parcurs, se pare, ca ilustrari de metafore, de alegorii. Un anume cuvant poate deveni puntea pe care cel adormit trece de la o idee la alta, complet diferita uneori de precedenta, folosind de pilda insusirea cuvantului respectiv de a fi invelis material pentru doua sau mai multe sensuri ori semnificatii (dupa exemplu celebrei glume, citata si de freud ca reproducand un dialog intre englezi si francezi: "de la sublim la ridicol nu-i decat un pas". Intr-adevar, pasul calais!"). Dar un anumit sens sau altul nu sunt folosite cu totul intamplator in vis.
Nu se iau omonime si se scutura de toate sensurile posibile; in functie de circumstante, apare in prim plan sensul cel mai potrivit: visul are intotdeauna —- dupa parerea lui freud — un continut manifest, dar si un alai intreg de idei latente. Uneori imbraca o forma stranie, greu de descifrat. El opereaza cu imagini din experienta de viata sau de. Vis a omului si nu putem "interpreta" vise decat daca cunoastem creierul care le organizeaza continutul si exprimarea, cu toate particularitatile lui. Cu toate particularitatile respectivei personalitati.
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977