Am fost convins ca o incercare de a pune in ordine si de a analiza metodic cateva dintre principalele noastre pasiuni poate constitui o pregatire foarte buna pentru o cercetare ca cea pe care o vom intreprinde in paginile urmatoare. Simtamintele pe care le-am pomenit sunt aproape singurele pe care este necesar sa le luam in considerare pentru telul nostru actual, desi, de fapt, diversitatea simtamintelor este foarte mare si ar merita o investigare a-tenta in fiecare aspect al acestui curcubeu. Cu cat mai exact cercetam si analizam mintea o-meneasca, cu atat mai puternice vor fi urmele pe care le vom gasi pretutindeni, lasate de intelepciunea celui care a creat-o. Daca o expunere asupra utilitatii diverselor parti ale corpului poate fi considerata un imn inchinat creatorului, nici folosirea simtamintelor, care constituie organe ale mintii, nu poate fi ferita de lauda adusa creatorului, si nici nu poate sa nu genereze in noi acea nobila si neobisnuita imbinare intre stiinta si admiratie, pe care numai contemplarea operelor unei intelepciuni infinite o poate aduce unei minti rationale. Raportind creator tot ceea ce gasim bun, frumos sau drept in noi insine, descoperind puterea si intelepciunea lui pana si in slabiciunile si imperfectiunile noastre, cinstindu-le acolo unde le descoperim in mod clar si adorind profunzimea lor cand suntem adanciti in cercetarea noastra, putem deveni inchizitivi fara impertinenta si eleva fi fara mindrie. Elevatia mintii ar trebui sa constituie scopul principal al tuturor studiilor noastre care daca nu au oarecari e-fecte, nu ne slujesc la mare lucru. Dar pe langa acest scop principal, mie mi se pare necesara studierea motivatiei pasiunilor noastre pentru toti cei ce vor sa le gaseasca un temei solid si sigur.
Nu este suficient sa le cunosti in general; sa le imiti intr-un mod delicat sau sa judeci in chip corespunzator vreo opera menita sa le imite, ar trebui sa cunoastem limitele exacte ale diverselor lor jurisdictii ; ar trebui sa le urmarim in tot cursul diferitelor lor operatii si sa patrundem pana in cele mai adanci lucruri, pana in ceea ce pare sa fie una sau alta din partile inaccesibile ale caracterului nostru: quod latet arcana non enarrabile fibra. Fara toate acestea este totusi posibil ca un om sa-si convinga mintea — uneori, si intr-un mod destul de confuz — despre adevarul operei sale ; dar el nu poate avea niciodata o anumita regula stabila dupa care sa se calauzeasca, si nici nu va putea vreodata sa-si expuna altora ideile cu suficienta claritate. Poetii, oratorii, pictorii si cei care cultiva alte ramuri ale artelor si mestesugurilor, au reusit foarte bine in diferitele lor domenii de activitate, chiar si fara aceste cunostinte critice, si vor izbuti si in continuare ; dupa cum si in domeniul tehnicii s-au facut si chiar s-au inventat multe masini, fara o cunoastere exacta a principiilor pe baza carora functioneaza. Marturisesc ca nu este deloc neobisnuit sa gresesti in teorie si sa ai dreptate in practica ; ba chiar as zice ca ne bucuram cand se intampla astfel. Adeseori oamenii actioneaza sub imperiul simtamintelor lor, iar ulterior rationeaza gresit asupra principiilor calauzitoare ; dar intrucat este imposibil sa eviti o incercare de a intreprinde un asemenea rationament, dupa cum este imposibil si sa-l impiedici sa influenteze in oarecare masura practica noastra, cu siguranta ca merita sa-ti dai osteneala sa faci rationamentul just, si sa-l in-temeiezi pe o experienta sigura, ireprosabila. Ne putem astepta ca artistii insisi sa fi fost cele mai bune calauze pentru noi; dar artistii au fost mult prea intens preocupati de practica ; filosofii au facut prea putin, si chiar si ceea ce au facut a avut mai ales scopul de a le confirma schemele si sistemele lor ; cat despre cei care sunt numiti critici, in general ei au cautat ceea ce zace nespus in tainitele fibrei noastre. Aura artelor, acolo unde n-o puteau gasi ; an cautat-o printre poezii, tablouri, gravuri, statui si cladiri.
Dar arta nu poate niciodata sa ofere regulile care o creeaza. sunt convins ca acesta este motivul pentru care artistii in general si in primul rand poetii au fost intotdeauna ingraditi intr-un cerc atat de stramt ; ei s-au imitat mai degraba unii pe altii decat natura ; si aceasta cu o uniformitate atat de fidela si mergind pana la antichitatea atat de indepartata, incat este greu de spus cine a oferit primul model. Criticii II urmeaza, si deci nu pot face mare lucru in calitate de calauza. cu unul nu pot judeca asa cum trebuie un lucru daca-l masor doar cu propriul sau etalon. Etalonul adevarat al artelor este la indemina oricarui om ; si observarea facila a lucrurilor celor mai obisnuite — si uneori chiar a lucrurilor celor mai marunte — din natura, va oferi lumina cea mai adevarata, in timp ce maxima intelepciune si stradanie care dispretuieste o asemenea observatie ne va lasa, fara doar si poate, in bezna sau — ceea ce este inca fi mai rau — ne va distra si ne va induce in eroare prin lumini false. In cazul unei anchete este lucrul cel mai important sa te afli de la inceput pe o pista buna. sunt convins ca n-am realizat decat foarte putin prin aceste observatii luate in sine ; si nici nu mi-as fi dat osteneala de a le digera si rezuma (si inca si mai putin as fi indraznit sa le public) daca n-as fi fost convins ca nimic nu aduce o mai mare degradare a stiintei decat atitudinea celor care-i ingaduie sa stagneze.
Aceste ape trebuie sa fie tulburate inainte de a-si putea manifesta virtutile. Un om care lucreaza dincolo de suprafata lucrurilor, chiar daca el personal greseste, totusi curata terenul pentru altii si s-ar putea chiar sa determine unele din greselile lui sa contribuie la cauza adevarului. In sectiunile urmatoare ale cercetarii mele, voi analiza care lucruri stirnesc in noi sentimentele de sublim si frumos, dupa cum pana aici am analizat aceste afectiuni in sine. Cer doar o singura favoare: ca nici o parte a acestei expuneri sa nu fie judecata in sine si rupta de rest ; caci sunt constient de faptul ca nu mi-am dispus materialele in asa fel incat sa reziste la proba unei controverse acerbe, ci doar in vederea unei examinari sobre si chiar ingaduitoare ; ca aceste materiale nu sunt inarmate sub toate raporturile pentru o batalie — ci doar expuse inspectiei acelora care sunt dornici sa faca o primire pasnica adevarului.
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977