Tine-te, insa, de sfatul pe care ti-l voi da eu, caci giotto, marele mester, asa colora. El l-a avut ca ucenic — timp de douazeci si patru de ani —, pe Taddeo gaddi, florentinul, care era finul sau; la randul sau, Taddeo, l-a avut ucenic pe agnolo, pe fiu-sau, iar agnolo, m-a avut pe mine ucenic, timp de doisprezece ani, si-n felul acesta m-a pus sa colorez, in felul in care el, agnolo, a colorat mult mai frumos si mult mai stralucitor decat a facut Taddeo, taica-sau. Mai intii, ia un vas. Pune in el putin alb de var, ca ajunge, si putin cinabru deschis, aproape cat dintr-unul fi din altul. Subtiaza amestecul cu apa curata; subtiaza-l bine, apoi, cu pensula de par de porc, moale, si bine tinuta intre degete, cum am spus mai sus, da peste chipul pe care l-ai schitat cu pamant-verde; si cu rosul acesta da buzele si pometii obrajilor. Mesterul meu obisnuia sa puna rosul acesta al pometilor mai mult spre urechi decat spre nas, fiindca ajuta la reliefarea fetei; si slabea culoarea imprejurul pometilor. Ia apoi, trei vasulete, pe care le imparti in trei nuante de culori de carnatie: cea mai inchisa sa fie pe jumatate mai deschisa decat rosul-aprins, iar celelalte doua, mai deschise una decat cealalta.
Acum, ia vasuletul cu cea mai deschisa, si cu pensula de par de porc, foarte moale, ia din culoarea aceasta de carnatie — stringind cu degetele pensula —, si incepe sa lucrezi toate reliefurile chipului ales. Apoi, ia vasuletul cu culoarea de carnatie mijlocie, si incepe sa lucrezi jumatatile de tonuri atat ale fetei cat si ale maini lor, picioarelor si bustului, atunci cand faci un nud. Ia, pe urma, vasuletul cu cea de-a treia culoare a carnatiei, si lucreaza capetele umbrelor, staruind acolo unde amestecul ar face ca pamantul-verde sa-si piarda valoarea sa; si-n felul acesta revino de mai multe ori contopind un ton cu altul al carnatiei, pana cand totul este bine acoperit, si cat iti ingaduie natura subiectului. De vrei ca lucrarea ta sa straluceasca prin prospetime, ia seama ca pensula sa nu iasa cumva din lacasul ei, sau sa treaca peste diferitele culori de carnatii, afara doar daca nu-i cu scopul de a topi o culoare intr-alta. Dar, lucrand, si obisnuindu-ti mana, vei capata mai multa indeminare, mai multa oricum decat ai capata uitindu-te prin carti. cand ai intins aceste tente de carnatii, mai fa inca una, mult mai deschisa, aproape alba, si da cu ea peste sprincene, peste relieful nasului, peste varful barbiei si peste partea din afara a urechilor. Ia, apoi, o pensula ascutita, din par de veverita, si cu alb curat, fa albul ochilor, varful nasului, si da un pic pe marginea gurii; fa aceste reliefari cu multa gingasie.
Dupa aceea, ia un pic de negru dintr-un alt vasulet, si cu aceeasi pensula trage conturul ochilor, deasupra luminilor ochilor; fa si narile, si gaurile urechilor. Ia, apoi, intr-un va-sulet, un pic de sinopia inchisa, si contureaza ochii dedesubt, nasul — de jur imprejur, sprince-nele, gura; si umbreste putin sub buza de sus, care trebuie sa fie ceva mai inchisa decat buza de jos. Inainte de a trage astfel contururile acestea, ia aceeasi pensula, si — cu verdaccio —, lucreaza parul; apoi, cu aceeasi pensula, dar cu alb, da luminile parului; apoi, ia o acuarela ocru deschis, si cu o pensula moale, de par de porc, acopera intreaga pieptanatura, cum ai facut la carnatii. Treci, apoi, cu aceeasi pensula, cu ocru inchis, la capetele parului, iar cu o pensula foarte mica si ascutita, din par de veverita, inmuiata in ocru deschis — scos din amestecul celui inchis cu alb de var —, da reliefurile parului. Trage, apoi, cu sinopia contururile si capetele parului, cum ai tacut pentru fata, pentru tot. Si aceasta iti este de ajuns pentru un chip de tanar.
* Notă: Cennino Cennini - Tratatul de pictura, Editura Meridiane, 1977