Dincolo de toate pericolele pe care le prezinta preparatele grase, tot astfel si cele pe baza de ceruza, reamintim aceasta tendinta de ingalbenira (sau de inchidere a culorii) semnalata mai inainte. Dar pentru pictorul a carui gandire se naste treptat, odata cu opera sa, si care, in timpul lucrului sau de la o sedinta la alta trebuie sa poata opera schimbari inseninate, este necesar lucrul cu paste opace, cu putere de acoperire, iar transparentele nu vor interveni decat la urma. El va fi, prin urmare, mult mai atras de factura venetiana. Ceara, prezenta in mediumul venctian, favorizeaza incarcarea rapida cu paste de culoare pe care le face suple lasindu-le grase, dar de o stralucire atenuata. Mediumul va fi adaugat intr-o proportie mai egala si mai mica decat in procedeul flamand. Unii il dilueaza chiar cu esenta pentru a face din el lichid de spalat pensule). Dar nu trebuie sa sovaim sa-l folosim ca atare, iar alternanta pastelor mai slabe cu cele mai grase aplicate "pe umed" isi are partizanii sai care cred ca liantul se echilibreaza de la sine, inainte de uscarea completa.
Mediumul venetian convine acelora care, ca impresionistii, incearca sa "picteze luminos", introducand sistematic alb in paste. Nu este de datoria noastra sa hotarim daca aceasta este modalitatea cea mai buna de a exprima lumina. Vom spune doar ca mediumul favorizeaza aici asa-nurnitul "fa presto", executia rapida, indrazneata, si protejeaza lucrarea impotriva palirii tonurilor la irnbatrinire, cazuri foarte frecvente in tablourile de la inceputul secolului. Aceste posibilitati diverse nu au (recul neobservate de merimae: "unii coloristi ebosaza cu culori transparente si asemanatoare laviului. Nu se poate nega faptul ca aceasta metoda este favorabila coloritului. Este cazul lui rubens si al scolii flamande. Totusi tiziano, correggio, veronese, rembrandt si-au impastat ebosele si au ajuns sa obtina cu ajutorul glasiului tot atita transparenta cita exista in tablourile lui era barloloineo si rubens care ebosau cu laviu".
Cel mai bine este sa lucram pe fond de leinpera care, in plus, absoarbe uleiul in exces. Sa ne fie, totusi, ingadui sa observam ca rubens si scoala sa n-au folosii un llira deschisa (transparente puse direct pe subiectilnl alb), decat pentru schite sau pentru lucrarile de mici dimensiuni si ca, fara indoiala, din flandra a luat de mayerne regula "transparent pe opac". Imobilizind uleiul, mediumul flamand sau cel venetian diminueaza impastarile mate (embu). Cu toate acestea, nimeni nu poate pretinde, fie el pictor modern sau vechi, ca le evita intotdeauna. E sigur ca tehnicile flamande din secolele al xvi-lea si al xvil-lea imobilizau materia astfel incat nu mai ramanea nici o urma de praf in tablouri. Este sigur, de asemenea, ca artistii puteau lucra foarte rapid. Totusi, noi lasam la latitudinea cititorului interpretarea acestui pasaj din la jeunesse de madame de longucville (1619—1679) referitor la ferdinand elle (originar din malines) care pic tind printesa pe ascuns, risca sa fie surprins in momentul in care lucrarea era aproape terminata: "atunci, maresalul de bassompierre, care se alia acolo, a avut prevederea de a acoperi panza cu un strat de unt proaspat pentru a o transporta fara ea figura sa se stearga in momentul rularii pinzei".
Caracterul subjectilului, inegalitatile in gradul de sicativitate a culorilor, sau Orice regula incalcata in focul actiunii provoaca aceasta absorbtie de catre stratul de dedesubt. Trebuie inlocuit liantul disparut. Se hraneste din nou subjeclilul prin aplicarea verniului de retus sau pur si simplu a mediumului flamand diluat. De altfel, cand se reia o lucrare inceputa, o solutie de medium foarte diluat cu esenta si cu care se revine ulterior faciliteaza foarte mult executia. Se stie, de asemenea, ca este bine sa degresam o ebosa prea stralucitoare. Amintim ca pentru a evita aparitia craclurilor este bine sa aplicam zeama aceasta de medium diluat pe suportul preparat, inainte de a incepe ebosa. Exista un caz in care mediumul trebuie, desigur, diluat, si anume atunci cand dorim un grafism foarte fin, asa cum cer unele scoli moderne.
Tehnicile pe baza de apa sunt, din cauza tensiunii superficiale, cele mai potrivite pentru trasaturi delicate. Sa ne amintim cum este pictat parul sfantelor din tablourile primitivilor. Totusi, de la van eyck incoace, detaliile (paramele navelor de exemplu) sunt executate in ulei pe fond uscat; putine accidente sunt periculoase, Intrucat stratul aplicat este subtire. Problemele suprapunerii ulterioare sau ale ingalbenirii, practic, nu se pun. Culorile trebuie sa fie foarte fluide, sa curga ca cerneala, cu o regularitate absoluta. Pentru preparare, se vor evita produsele dense cu toate ca unii pictori sunt multumiti de mediumul flamand foarte diluat cu esenta. Ce!
Mai bun este lin verniu de pictura, ca cele descrise la pagina 151, foarte diluat. In afara de fluiditate, alegerea pensulelor este esentiala. cand scriem, penita conteaza tot atat de mult ca si cerneala). Desi albrecht Durer este reprezentat obtinand tuse fine cu o pensula groasa, altii cauta cea mai lina pana. Exista diferite procedee. Pierre paulei explica doua "trucuri'ale pictorilor de odinioara. Subtierea: se obtin trasaturi cat de fine dorim asternind cu o pensula relativ groasa, o tusa plata pe care dupa aceea o micsoram prin scoatere de culoare, fie intinzind-o de-a lungul, fie conturind-o cu o alta pensula inmuiata in esenta.
Tehnica dublei culori: aceeasi pensula poarta doua tonuri (se inmoaie complet in primul apoi al doilea se pune pe varful pensulei). Este suficient sa rasucim putin pensula (incarcata astfel cu verde si galben de exemplu, sau cu rosu si alb) pentru a obtine pe tablou frunze sau floricele. In sfarsit, se stie ca pictorii moderni obtin cu profilul cutitului si cu o culoare foarte diluata tuse fine si suprapuneri pe umed. In fond, tehnica picturii se reduce, cu folosirea mediumurilor, la cateva reguli elementare care devin cu repeziciune instinctive si elibereaza gandirea creatoare a artistului. Este intocmai ceea ce visa dufy.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980