Dialectica insusirilor pozitive si negative cu inter-schimbarile lor arata influenta puternica a mediului asupra insusirilor innascute ale omului. Numarul combinarilor posibile intre insusirile (cu semn pozitiv sau negativ) ale celor 4 tipuri temperamentale de baza este, fireste, destul de mare. Vor rezulta, deci, mult mai multe "temperamente". Toata viata noastra suntem influentati de conditii de aceea nu trebuie sa incetam nici o clipa lupta pentru crearea celor mai bune conditii propriei noastre deveniri. Cu alte cuvinte: spiritul revolutionar autentic, bunaoara, nu se poate forma si intretine decat intr-un climat de mari arderi spirituale, in care normele morale vizind valori inalt umane sunt consecvent si pe deplin respectate. Nu in Orice conditii putem fi noi insine cu tot ceea ce avem mai bun in noi — inflorit. Nu ne putem sustrage la nici o varsta acestei determinari obiective,.
Dar de la o anumita varsta (pe care o numim "frageda tinerete") putem actiona eficient chiar asupra acelor factori care actioneaza asupra noastra. Dar am grabit prea mult pasul si am ajuns aproape de zona a ceea ce numim "personalitate" sau "caracter" — deci in plina psihologie. pana acolo am mai avea, insa, de strabatut unele tinuturi, relativ recent, defrisate ale neurofiziologiei. Dosarele", impartite "pe specialitati" in capitolul precedent, se afla, de fapt, toate — la aceasta ora — in patrimoniul neurofiziologiei). Exista parerea ca neurofiziologia si psihologia "foreaza" pe "ver-santi" diferiti in cautarea adevarurilor despre creier, ca exista sanse ca unele din "tunelurile" lor sa se intalneasca in interiorul "muntelui" si altele sa nu se intil-neasca. S-au scris tomuri de neurofiziologie in care stiinta este riguros si din aproape in aproape dezvoltata intr-un impresionant edificiu. Psihologia, si ea, poseda importante achizitii privind cunoasterea creierului.
Multe alte domenii ale practicii ca si ale cunoasterii umane se bazeaza pe cuceririle celor doua. Unele dintre "tunelurile" lor s-au si intalnit perfect; altele inainteaza inca iar altele au si trecut de zona in care puteau sa se intalneasca — fara sa se atinga. Continua sa inainteze in paralel sau divergent. Ai bucuria sa afli o sumedenie de lucruri interesante despre tine insuti; aprofundand studiul psihologiei te emotionezi de complexitatea pe care ti-o dezvaluie ca salasluand in propriul tau psihic. Dar undeva, la mijloc, intre ele, intre cele doua puncte de vedere, intre cei doi mari versanti, raman tunelurile care nu se vor intalni niciodata, profunzimile ce n-au fost inca forate. Reintorcindu-ne la neurofiziologie nu vom mai privi, deocamdata, oamenii ca facand parte din patru categorii distincte (tipurile temperamentale), ci dintr-una singura. Procese de baza si procese "de varf.
S-o luam usurel de la baza spre varf. Numim procese "de baza" in subcapitolul pe care-l parcurgeti acum, cele doua procese pereche aflate in perpetua unitate si lupta: excitatia si inhibitia. Nu pot exista nici una fara alta, nici una cu alta in acelasi timp si in acelasi loc. Cu ele isi tese sistemul nervos toata complexitatea de activitati, de raspunsuri — mai simple sau mai complicate — la excitanti externi si interni. Excitatia este secondata, la o distanta rezonabila, de inhibitie. Celula nu mai raspunde la stimuli. Starea de inhibitie este stare de refacere a potentialului energetic consumat.
Activitatea specific nervoasa a fost inlocuita, deci, cu o activitate pe alt plan. Celula nu se odihneste pur si simplu — celula se reface. Dar exista oare o odihna "pur si simpiu?" Nu cumva Orice odihna este activa? Numai ca unele activitati din perioada odihnei sunt mai folositoare formarii si dezvoltarii noastre iar altele sunt mai putin folositoare. Revenim la Pavlov pentru a trece in revista, extrem de succint, lumea reflexelor conditionate (a asa-numitelor "legaturi temporare" intre diferiti centri din creier). Clasica asociere, in timp, a hranei cu semnalul sonor — pentru a provoca apoi secretia gastrica la simpla aparitie a semnalului sonor in absenta hranei — ne ofera schema formarii oricarui reflex conditionat.
Sa zabovim putin asupra a doua insusiri rezultate din "jocul" excitatie-inhibitie. Cele sunt generalizarea si diferentierea. Daca un reflex conditionat este stabilit, sa spunem, la un diapazon de 800 vibratii pe secunda, se poate constata, pentru inceput, ca tonurile mai inalte, ca si cele mai joase, au dobandit insusirea de a declansa respectivul reflex conditionat. Fenomenul acesta il numim generalizare. Daca insa cele 800 de vibratii le intarim (insotindu-le cu stimulul neconditionat), iar celelalte tonuri raman neintarite, atunci — arata Pavlov — are loc diferentierea (ca urmare a unui proces de "inhibitie de diferentiere"). Aceste insusiri ale excitatiei si inhibitiei nu sunt proprii numai omului; De altfel Pavlov a experimentat pe ciini si a facut analogii cu ceea ce se petrece in creierul omenesc numai in masura in care a considerat ca ele se pot face. In cazul unui animal de experienta, litera t din stinga tabelului trebuia sa constituie singurul excitant pozitiv, in timp ce pentru un altul acelasi rol il juca crucea alba facuta de Pavlov pentru clini (ca sa "invete1* sa raspunda diferentiat stimulii vizuali).
Inlocuind semnele cu litere si straduindu-se sa obtina o cat mai fina diferentiere la animalul de experienta, cineva care ar vrea sa impresioneze un public neavizat ar putea sa pretinda ca bietul animal "invata sa citeasca" sau ca "invata sa adune". Multe manifestari "omenesti" ale animalelor noastre domestice au la baza generalizarea si diferentierea unor "simple legaturi temporare".
* Notă: Grosu, Eugenia - Tainele creierului uman, Editura Albatros, 1977