Dupa cum observa mauOrice grosser "impresionismul" se bazeaza pe aceasta noua teorie care postuleaza existenta a doua feluri de amestecuri de culori, dupa cura culorile sunt amestecate ca substante sau ca lumini (pete colorate). Aceste doua operatii dau uneori rezultate total opuse. Astfel, amestecarea unui vas de albastru cu unul de galben da verdele. cand, dimpotriva, aceste doua culori sunt asociate, fie ca lumini colorate, proiectate pe ecran, fie ca mici pete juxtapuse (ceea ce este acelasi lucru) ele dau un alb, sau, daca vreti, un gri luminos. Pastele albastra si portocalie dau gri, dar petele de albastru si portocaliu dau un roz stins". Toate acestea se explica daca ne amintim ca, ceea ce in spectru ne creeaza senzatia unor culori diferite corespunde unor vibratii si ca acestea se clasifica dupa lungimea lor de unda care creste in mod regulat de la violet la rosu. Din aceasta cauza michal wilson are dreptate sa scrie in studiul sau dynamique des couleurs, experiences d’un printre: "spre sfarsitul sec, al xlx-lea, teoria tri-cromatica asupra perceptiei vizuale a culorilor a lui young si Helmholtz si descoperirea legilor (aditive) ale amestecarii culorilor au dat nastere poanliiisin-ului rare confera culorilor pe panza un nou gen de activitate vibra-torie.
Trebuie totusi sa admitem ca incercarile de a produce efectul unui ton alb sau aproape alb, prin amestecarea, ca intr-un mozaic, a culorilor mai lari, sunt bazate pe o interpretare eronata a descoperirii lui newton, conform careia unele lumini colora le ale spectrului se combina ca sa formeze albul. Lungimile de unda sunt exprimate in miimi de micron) acest grafic corespunde micii zone hasurate, reprezentata la pagina Reamintim ca undele mai lungi decat cele ale rosului constituie "infrarasul" (raze calorice) si ca ultravioletul este vecin cu violetul, dar cu lungimi de unda mai mici. Remarcam ca nu exista nimic comun intre violet si rosu. Dar asocierea acestor doua unde ne poate da senzatia unei culori intermediare. Este vorba, mai intii, de un fel de medie stabilita printr-un fenomen fiziologic asupra caruia vom reveni. Dar la aceasta se adauga faptul ca, din punct de vedere material, nu exista culori pure, care, cu alte cuvinte, sa corespunda unei radiatii unice.
Fiecare dintre ele se revarsa asupra celor din vecinatatea ei. Dupa cum afirma mauOrice grosser, un galben contine verde si portocaliu, si le va iradia pe ambele, un albastru contine verde si violet etc. Daca o asociere opereaza prin filtrari succesive (cazul amestecurilor sau al suprapunerilor), elementul comun este cel care trece, cu atat mai luminos cu cat culorile initiale vor fi mai apropiate in cadrul spectrului. cat despre rest, adica ceea ce se elimina, va fi cu atat mai important cu cat aceasta cantitate eliminata va fi mai mare; de aici decurge o substractie a luminii care va corespunde unei tendinte spre cenusiu, sau unei intunecari sporite. Aceasta in ce priveste efectele substractiei. In legatura cu cele ale aditionarii, cresterea cantitatii eliminate va produce decolo-rarea, deschiderea, elementul comun celor doua culori initiale reducindu-se relativ, in timp ce deosebirile capata o asemenea importanta si varietate, incat toate elementele spectrului sunt reprezentate si ne dau impresia de alb. Am gasit, in treacat vechea notiune de culori binare, cele care se obtin prin amestecarea, doua cite doua, a culorilor numite primare.
Aceasta inseamna ca portocaliul, verdele si violetul (aici avem o rezerva) sunt intermediare intre rosu, galben si albastru. Ca sa apelam putin la istorie, este bine sa citam aici o observatie a lui georges massie: "de ce oare, conform experientei lui maxwell, culorile rosu, verde si albastru reconstituie lumina alba, in timp ce, asa cum se afirma de foarte midi timp, culorile primare, din care pot sa derive celelalte, sunt rosu, galbenul si albastrul?" Georges massie ne reaminteste raspunsul: "putem avea senzatia de lumina alba prin diferite combinatii, cn conditia sa conjugam radiatii cu lungimi de unda lungi, medii si scurte". Acest lucru este demonstrat si chiar masurat prin analiza spectrala, care stabileste pentru fiecare aplicare de culoare zonele de reemisie. Dar combinatia rosu, galben, albastru este rezultatul intamplarii descoperirii progresive a pigmentilor nostri. cand in secolul al xvhi-lea, dupa cum observa mauOrice grosser, s-au scris tratate despre culori, ilustrate cu esantioane de tonuri in acuarela, cele trei materiale, cele mai vii, disponibile pe atunci, erau carminul, rasina numita gomme-gulle si ultramarinul. Practica este cea care le-a mentinut apoi in toate manualele scolare.
Cu toate acestea, o demonstratie simpla, facuta de georges massie, ne arata ca: 1 Aditionarea, ea lumini colorate, a culorilor lui chevreul creeaza o noua triada: intr-adevar, prin aditionarea petelor luminoase verde galbui -|- albastru-violet = cian (albastru verzui) verde galbui rosu = galben albastru-violet -|- rosu -- magenta (purpura). Aceste trei culori noi, grupate doua cite doua, dar operind, de data aceasta, prin sub-stractie, reconstituie culorile lui maxwell. Intr-adevar, prin suprapunere, galben si magenta = rosu vermillon cian si magenta = albastru-violet cian si galben = verde galbui. In fine, fiecarei culori dintr-o grupa II corespunde alta printre cele ale grupei care alcatuieste complementara sa. Pentru amestecurile siibstraclive (imagini, fotografii, tiparituri ele, destinate sa fie privite in lumina alba) se folosesc drept "culori primare cianul, magenta si galbenul, culori complementare ale celor primare din amestecul aditiv al fasciculelor luminoase care sunt rosul, verdele si albastrul. In ce priveste perceptia vizuala, pare stabilit ca perceptia galbenului nu se produce direct.
Ea rezulta din dubla excitare rosu si verde. Este de la sine inteles ca unirea complementarelor (cele trei culori ale aceleiasi grupe sau doua care-si corespund in grupe di ferite) da culoarea alb cand se opereaza prin aditionare luminoasa, si negru cand avem efect de substractie. Intelegem ca triada "galben-cian-magenta" a devenit baza imprimarii tricrome, intrucat nu numai ca permite realizarea unei game eit se poate de corn pleta si corecta, dar ne si ofera, in afara de aceasta, violetul si purpuriu, irealizabile prin amestecul vechilor materiale, cum ne dovedesc ilustratiile de odinioara, executate cu primele culori primare.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980