Am vorbii despre ceea cp numim "vederea normala" care asculta ca sa simplificam lucrurile de aceasta tendinta care, negli-jind particularul in scopul generalizarii, ajunge la mitul "francezului mijlociu", pe care nimeni dintre noi nu l-a intalnii vreodata. Fizica si biologia trateaza fenomene care poseda caracteristici comune, descrise si clasate ca atare. Ca iuta ca ele actioneaza in mod diferit asupra fiecaruia dintre noi, ea bolile asupra bolnavilor aceasta pentru ca nu sinlern mecanisme standardizate sau numere intersanjabile — ar fi un refuz infatuat al realitatii, o ignoranta tot atat de putin constructiva in domeniul artei, cat si in cel al cercetarii adevarului. Ar insemna sa ajungem din nou la acea stare de spirit de care abia acum incepem sa ne debarasam si ale carei efecte daunatoare sunt evocate de vasco ronchi: "pe parcursul secolului al xvii-lea un pozitivism exacerbat a pervertit ambianta stiintifica si a distrus ceea ce avea bun stiinta antica. Oamenii de stiinta se indeparteaza de filozofie, se dezintereseaza de problemele cunoasterii". In legatura cu acest refuz, el da, printre altele, un exemplu pe care ne face placere sa-l citam pentru ca priveste doua subiecte despre care am vorbit mai inainte: "latina isi pierde functia de limba stiintifica internationala, un singur termen, lumina (licht, luz, light) confunda agentul fizic lumen (ex. Viteza a luminii) cu lux (efect fizic, lumina care se vede).
negand individualul, acest pozitivism exacerbat nu vede in oameni decat acea abstractie denumita om. Cu toate acestea, nu numai ca ne deosebim unii de altii ca spirit si suflet ci chiar, in modul cel mai material, prin trupurile noastre. Si acest lucru este atat de adevarat, incat putem sa ne intrebam daca exista doi indivizi care vad intr-un mod asemanator. Pictorul si afectiunile vederii. Se vorbeste de bolile vederii. Daca exista, din pacate, si astfel de boli, adevarate, multe desemneaza doar un comportament diferit de cel al renumitului "francez mijlociu". L'n miop vede detalii care scapa ochiului "normal".
Varsta modifica vederea. varsta, dar ochiul sporeste puterea cristalinului. O lentila este cu atat mai puternica cu cat poate surprinde mai adanc detaliile. Corot a imbatrinit, de acord, dar varsta nu confera oare o perceptie vizuala mai neta a departarilor? Aici avem deja o obiectie. In plus, muzeul mesdag poseda o imagine din villeneuve-les-avig-non, din tineretea artistului si, datorita acestui fapt, amintindu-le pe cele din Italia. Dar la sfarsitul vietii, pictorul i-a adus importante retusuri si numeroase adaugiri.
Aceasta reluare facuta in atelier si nu in fata unui subiect indepartat dovedeste ca evolutia lui corot nu tine de o modificare a vederii lui. Ea ne prezinta vointa pictorului de a conferi tablourilor sale acel caracter cetos care, intre timp, devenise o moda sa-l admiram in operele sale ulterioare. Daca, in fata naturii, pictorul vede mai intens portocaliul decat albastrul, nu se petrec oare lucrurile la fel si cand sta in fata paletei? Nu va folosi oare el mai putin cadmiu decat un altul tocmai pentru ca aceasta culoare II va aparea mai stralucitoare. De asemenea, daca in fata modelului, ochiul sau exagereaza inaltimea in dauna latimii, liniile desenului produc asupra lui acelasi efect. O trasatura mai scurta — decat cea pe care ar face-o un altul intr-un caz asemanator — parin-du-i-se corecta, mana va copia in prea mic ceea ce el a vazut in prea mare. Deformarile prin alungire nu ar putea fi cauzate de o anomalie a vederii, decat in cazul unei opere executate fara referire la vreun model.
In majoritatea cazurilor ele se datoresc altor motive: uneori modei momentului, mai adesea cautarii unui stil sau a unei expresii frapante. In unul dintre cele mai celebre cazuri, louis ilautecoeur observa ca el greco isi alungeste personajele fie cand sunt culcate, fie cand sunt in picioare. Sa fie oare vorba de astigmatism? Prezenta unei relativitati analoge este cea care, in cazul unei lumini violente, permite celor inzestrati cu o vedere normala (peisagisti, decoratori ele. Sa foloseasca, in mod justificai, ochelari de soare (sticle fumurii) ca sa aprecieze mai bine micile diferente de nuanta.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980