Compozitorul dumitru bugliici (1921) s-a nascut la lasi in anul 1921. In familia unui muzicant profesionist. Ca varsta de 14 ani a fost admis la conservatorul din iasi, unde s-a initiat in diferite ramuri ale muzicii, studiind armonia cu л1. Irra si frecventind clasa de orchestra a dirijorului antonin ciolan. Dupa o intrerupere a studiilor, si-a reluat preocuparile artistice in anul 1943. In 1950 a fost trimis pentru desavarsirea cunostintelor muzicale in uniunea sovietica unde a studiat pana in anul 1955. Ca conservatorul din leningrad, ugliici a studiat muzicologia si estetica muzicala cu iuri keldi.
S, vcra alexandrova, dimitriev si ostrovski, si compozitia cu tiulin (armonie) si druskin (dramaturgie de opera). Prima lucrare simfonica a lui ugliici a fost poemul vietii noi. Scris in anul 1953. Cestei lucrari i-au urmat un cvartet in re minor (1954), un nou poem simfonic evocare (1956), poemul concertant pentru violoncel si orchestra, sase piese pentru pian solo, sinfonietta tineretii. Poemul simfonic filiinon sirbu, simfoniu-poem, muzica pentru film si numeroase cantece de masa. Creatia lui dumitru bugliici se caracterizeaza prin trasaturile ei realiste, oglindite in orientarea sa spre programa lisni si in general catre redarea cu mijloace specifice artei sunetelor, a infaptuirilor si idealurilor poporului nostru muncitor. Violoncel si orchestra.
In structura poemului autorul foloseste forma de sonata, careia II adauga inainte de coda o cadenta a instrumentului solist. Aterialul melodic din care se dezvolta poemul concertant prezinta accente si intonatii specifice muzicii noastre populare, in decursul desfasurarii muzicale, temele de baza sunt prelucrate si variate cu fantezie, devenind datorita cromatizarii si ri (mizarii lor greu de recunoscut. Cest procedeu al varierii tematice sporeste bogatia de idei si sentimente a lucrarii. Imaginile muzicale ce se desprind din audierea poemului concertant apartin in egala masura lirismului si naratiunii muzicale. Poemul incepe cu un tutti orchestral in miscare moderato, in masuri alternative, cu o tema al carei motiv initial evoca parca un semnal de bucium (vezi motivul a din cx. Numarul 1). Ste o melodie patrunsa de intonatii de cantec doinit: reluata de coarde, aceasta melodic alterneaza cu comentariile suflatorilor de lemn si de alama.
Iorile prime introduc apoi in nuanta dolce o tema cantabila cu rezonante de cantec popular: tema II este introdusa in actiunea muzicala de violoncelul solist si are urmatoarea infatisare. And acestor idei muzicale o expresie mereu variata, autorul moduleaza de la o tonalitate la alta si modifica ritmic linia temelor sale. In desfasurarea poe nuzui se produc deseori schimbari de miscare, melodiile castigand fie o larga extensiune, fie un pronuntat caracter ritmic, ce nu dauneaza insa cantabilitatii lor. Indeosebi, capacitatea proprie violoncelului de a se desfasura in largi cantilene este pusa in valoare in episoade poetice, ca acela in miscarea andante, unde cantul instrumentului solist se insoteste cu acela al clarinetului solo si al primei violine. Cest episod liric, conduce spre cadenta violoncelului solist, in care sunt prelucrate ideile de baza ale poemului. Concluzie in miscare energico incheie in acorduri ample lucrarea.
* Notă: Pricope, Eugen - Ghid De Concert, 1977