din aceasta putem deduce ca poezia, luata in sensul ei cel mai general, nu poate fi numita in modul cel mai strict o arta a imitatiei. Ea este menita sau conceputa ca imitatie, in masura in care descrie obiceiurile, moravurile si pasiunile oamenilor, asa cum pot fi ele exprimate de cuvintele lor. Acolo este strict imitatie ; si Orice poezie pur si simplu dramatica are acest caracter. Dar poezia descriptiva opereaza mai ales prin substitutie; prin intermediul sunetelor care prin traditie au efectul realitatilor. Nimic nu este imitatie decat in masura in care seamana cu alt lucru ; si fara indoiala cuvintele nu au nici un fel de asemanare cu ideile pe care le reprezinta. Cum inriuresc cuvintele pasiunile. Acuma, Intrucat cuvintele emotioneaza si ne afecteaza nu prin vreo putere originala, ci prin forta lor de reprezentare, s-ar putea presupune ca inrittrirea lor asupra simtamintelor si pasiunilor ar putea fi doar superficiala ; si totusi lucrurile stau tocmai dimpotriva, caci din experienta constatam ca elocanta si poezia sunt la fel de capabile — ba chiar mult mai capabile — sa creeze impresii profunde si vii decat oricare alte arte, si chiar decat natura insasi, in foarte multe cazuri.
Aceasta se produce indeobste din aceste trei cauze: in primul rand ca noi ^impartasim,' intr-o masura extraordinara simtamintele altora, ca suntem usor impresionati si ni se stirneste prea usor compasiunea de catre Orice semne ale acestora pe care nu le vedem, dar nu exista semne care sa exprime detaliile celor mai multe simtaminte in mod atat de deplin cum o fac cuvintele. Asadar, daca o persoana discuta vreun subiect, ea poate nu numai sa vi-l comunice, ci sa va transmita si modul in care este personal afectata de el. Cu siguranta ca influenta majoritatii lucrurilor asupra simtamintelor noastre nu provine atat de mult din lucrurile in sine cat din parerile noastre privitoare la ele ; si acestea la randul lor depind in mare masura de parerile altora, care in marea lor majoritate nu pot fi transmise decat prin cuvinte. In al doilea rand, exista multe lucruri extrem de impresionante, care se petrec arareori in realitate, desi cuvintele care sa le reprezinte sunt des folosite. Astfel ele au prilejul de a produce o impresie profunda si de a se inradacina in mintea noastra, pe cand ideia din realitate a fost doar trecatoare ; iar pentru unii poate ca de fapt nici nu a capatat vreodata o forma oarecare, desi II impresioneaza profund: cum ar fi razboiul, moartea, foametea, etc. Mai mult decat atit, multe notiuni nu au fost infatisate simturilor vreunui om decat sub forma cuvintelor — cum ar fi dumnezeu, ingerii, dracii, raiul si iadul — toate acestea exercitind totusi o puternica inriurire asupra simtamintelor. In al treilea rand, prin cuvinte capatam puterea de a face combinatii pe care altfel nu le-am putea in nici un caz realiza.
Prin aceasta putere de combinare capatam posibilitatea — adaugand detalii bine alese — de a da o noua viata si pletere unui obiect simplu. In pictura putem reprezenta Orice chip sau forma dorim ; dar niciodata nu putem include acele trasaturi invioratoare pe care le poate primi de la cuvinte. Pentru a infatisa un inger intr-o pictura, nu poti decat sa zugravesti un tanar frumos, inaripat; dar care pictura poate fauri vreun lucru atat de grandios ca adaugarea unui cuvant, — "ingerul domnului". E adevarat, nu am aici o idee foarte clara, dai' aceste cuvinte impresioneaza mintea in mult mai mare masura decat a facut-o reprezentarea vizuala — singurul lucru pe care-l sustin. Daca s-ar face un tablou infatismdu-l pe priam tirit la picioarele altarului si ucis acolo, ar fi cu siguranta induiosator, daca este bine zugravit ; dar exista si circumstante foarte agravante care nu pot fi niciodata cuprinse: cand pingarea cu singele-i focul sfantit chiar de dinsul. Ca un alt exemplu, sa ne gandim la versurile lui milton in care descrie calatoriile ingerilor cazuti prin salasul lor sumbru: treceam vai multe, negre, infiorate cumplitele tarimuri de Durere si peste alpii inghetati in soare stanci, grote, balti si ripe, umbre moarte un univers al mortii. Aici se manifesta forta imbinarii in versul" "stinci, grote, balti si ripe, umbre.". care inca si-ar pierde cea mai mare parte a efectului daca n-ar fi "stinci, grote, balti si ripe, umbre moarte".
Aceasta idee a efectului impresionant pricinuit de un cuvant, pe care nimic altceva decat un cuvant nu-l poate atasa altora, ridica in foarte mare masura gradul de sublim ; si acest sublim este ridicat inca si mai sus de ceea ce urmeaza, un "univers al mortii". Iata si aici doua idei pe care numai limbajul le poate infatisa si o imbinare a lor mareata si dincolo de Orice inchipuire ; (daca pot intr-adevar fi numite idei fara a oferi mintii vreo imagine distincta ; si totusi va fi greu sa ne inchipuim cum pot cuvintele sa stirneasca acele simtaminte care tin de obiectele reale, fara a reprezenta clar aceste obiecte. Lucrul este greu pentru noi, de aceea, in observatiile noastre asupra limbii, nu distingem in mod suficient intre o expresie clara si o expresie viguroasa. Lumea confunda adeseori aceste notiuni, desi in realitate sunt extrem de deosebite. Cea dintai dintre ele se refera la intelegere, pe cand a doua implica simtamintele. Prima descrie un lucru asa cum este, cealalta asa cum este simtit el. Acuma, dupa cum exista un ton induiosator, o expresie pasionata a fetei, un gest agitat, care ne afecteaza independent de faptele de care sunt legate, tot asa exista cuvinte, si anume dispozitii ale cuvintelor, care fiind in mod deosebit inchinate unor subiecte, si intotdeauna folosite de cei aflati sub influenta. vreunei pasiuni; ele ne misca si ne induioseaza mai mult decat acelea care exprima mai clar si mai distinct subiectul respectiv.
Compasiunea ne face sa cedam, chiar atunci cand descrierea ne-a lasat reci. Adevarul este ca Orice descriere verbala, pur si simplu ca o reprezentare nuda, chiar daca nu este atat de exacta, transmite o idee atat de saraca si neindestulatoare cu privire la lucrul descris, incat nu poate avea nici cel mai mic efect, daca vorbitorul nu si-ar chema in ajutor acele modalitati de exprimare care evidentiaza la el un sentiment puternic si viu. Apoi, prin molipsirea pasiunilor noastre, ne inflacaram de un foc deja aprins la altii, care probabil nu ar fi fost niciodata starnit de obiectul descris. Transmitind cu putere pasiunile prin mijloacele pe care le-am pomenit deja, cuvintele isi compenseaza pe deplin slabiciunile in alte privinte. Se poate observa ca limbile foarte cizelate — si laudate pentru claritatea si limpezimea lor superioara — sunt in general deficiente in ceea ce priveste vigoarea. Franceza are aceasta perfectiune si acest defect. In schimb, limbile orientale — si in general cele ale popoarelor mai putin cizelate — au o mare vigoare si energie a expresiei ; si lucrul acesta este intru totul firesc.
Oamenii necultivati sunt doar niste observatori obisnuiti ai lucrurilor, lipsiti de capacitatea critica de a distinge intre ele ; dar tocmai de aceea, ei le admira mai mult si sunt mai impresionati de ceea ce vad, si deci se exprima cu mai multa caldura si pasiune. Daca impresia este bine transmisa, ea va realiza efectele scontate fara nici un fel de idee clara ; adeseori fara nici un fel de idee despre lucrul care i a dat initial nastere). Data fiind fertilitatea acestui subiect ne-am fi putut astepta sa privesc poezia ca pe o expresie a sublimului si frumosului in general; dar nu trebuie sa uitam ca in aceasta lumina a fost deja tratata adeseori si foarte bine. Nu a fost scopul meu sa intru in domeniul criticii sublimului si frumosului in vreo arta a lumii, ci doar sa incerc sa stabilesc principii care tind sa verifice, sa distinga si sa formeze un fel de etalon pentru ele ; si am considerat ca aceste scopuri pot fi atinse cel mai bine printr-o cercetare a proprietatilor unor atare lucruri din natura care ne umplu de dragoste si uimire ; si aratind cum opereaza ele pentru a genera aceste pasiuni. cuvintele trebuiau luate in consideratie numai in masura in care puteam arata pe care temei sunt ele capabile sa reprezinte aceste elemente naturale si prin ce puteri sunt ele capabile sa ne afecteze adeseori cu tot atita vigoare ca si lucrurile pe care le intruchipeaza, si uneori chiar mult mai tare. "in ultimul capitol, a facut cateva observatii juste privitoare la puterea cuvintelor, dar recurge din nou la teoria lui dupa care cuvintele nu genereaza idei; fi nimic nu poate fi mai fals decat aceasta teorie. Poate ca nici un om nu a stabilit cu precizie sensul determinat al fiecarui cuvant care semnifica o idee complexa ; dar daca are unele dintre ideile calauzitoare ce alcatuiesc una compusa, este suficient pentru scopul scriitorului, si cuvintele vor genera intotdeauna idei dupa intelegerile si inchipuirile omenirii."
* Notă: Burke, Edmund - Despre sublim si frumos, Editura Meridiane, 1977