Cate precizari in legatura cu subiectul nostru si cate motive de meditatie pentru cei care se intereseaza de arta aduc paginile in care cu tot atita claritate cat si discernamint louis haute-coeur ne inalta la cunoasterea "artistului intre realitate si vis. Am dori sa citam in intregime acest text in care nimic nu este uitat, nici chiar influentele trecatoare sub care "o stare fiziologica anormala modifica perceptia luminii, a culorilor, a formelor, le accentueaza pe unele, le reduce pe altele". Studiind apoi particularitatile vederii, louis hautecoeur conchide: "in functie de constitutia ochiului, unii pictori sunt mai sensibili la linii, altii la reliefuri. Secolul al xviii-lea avea o expresie foarte frumoasa ca sa indice preferintele unui anume artist pentru unele culori: el spunea ca boucher avea ochiul albastru si roz. cand un pictor ca manet foloseste umbre puternice, cand un altul, ca cezanne, dimpotriva, modeleaza cu tonuri puse se poate spune ca primul vede mai mult valorile, iar cel de-al doilea culorile. Exista artisti care se intereseaza mai mult de imaginile receptionate de ochii lor, altii de cele care se formeaza inapoia pleoapelor inchise, cei dintai de imaginile obiective, ceilalti de cele subiective. Intelegem atunci, cum calitatea perceptiei vizuale II predispune pe unii sa fie observatori realisti, iar pe altii vizionari, visatori, contemplatori de fantasme, de fosfene, de abstractii.
Aceasta il va face pe louis hautecoeur sa studieze rolul esential al alegerii, al interpretarii, al imaginatiei, inclusiv raporturile lui cu ratiunea. Oare nu aceasta constituie cu adevarat personalitatea pe care moda, conformismul si snobismul au slabit-o la cei care, prea influenlabili, risca sa ramana ca oile lui panurge? Louis Hautecceur a pictat adesea alaturi de alberl marquet; in fata aceluiasi motiv, cei doi artisti isi impartaseau deosebirile de viziune asupra subiectului. In ce ne priveste, in fata unui tablou pe care-l contemplam nu ca sa-l cream, ci ca sa ne bucuram de el sau sa-l apreciem, nu aducem oare deformarile propriei noastre viziuni si, in plus, influenta individualitatii noastre in ce are ea mai intim? Critica noastra sa fie constienta de acest lucru: "amatorul poate prefera o forma de arta sau alta. Sa nu ne erijam simpatiile in reguli universale. Ca iubi arta inseamna a iubi si diversitatea manifestarilor ei.
Fara indoiala ca artistul, pentru ca este ceea ce este, poate sa nu inteleaga ceea ce nu este. Amatorul de arta are datoria de a fi mai liberal, de a fi impresionat de poezia naturii, de frumusetea imaginilor pe care ea le transmite retinei noastre si de variatiile pe care le brodeaza pe ea artistii, prin combinatiile pe care le elaboreaza. In functie de dispozitia momentclui, el II admira pe cei care adera la realitate sau pe cei care evadeaza din ea. Orice intransigenta este o limitare; ceea ce constituie maretia artistului, este forta un care isi exprima personalitatea. Libertatea lui nu este mai putin sacra decat toate celelalte genuri de libertate. Intai avem dreptul sa punem pe patul lui procust doctrine efemere. Fie ca niciodata sa nu imitam pe banditul care, in alica, impunea deja standardizarea nefericiiiilor calatori.
Ceea ce am spus despre perceptia vizuala, ceea ce putem deduce de aici, nu constituie un cadru rigid, impus artistului, ci parapetul care protejeaza drumul. Acesta este incert, ne putem rataci, desi credem ca stim. Dar a trai, a descoperi, a crea, inseamna a merge si nu a ajunge. Datorita imperfectiunii noastre, daca si un sa o acceptam cu umilinta, vom lua parte ia aceasta aventura minunata. Vasco ronchi are meritul ca ne-o reaminteste: "este important sa insistam intr-un mod realist asupra conditiilor in care se afla stiinta culorilor; problemele puse clar pot fi rezolvate sau, cel putin, orientate spre solutionare. Daca, asa cum se intampla astazi in atitea ocazii, se raspindcste parerea iluzorie ca problema culorilor este deja rezolvata, acesta este eel mai rau lucru care se poate intampla: nimeni nu va mai acorda interes si nu va mai chel lui energie pentru adevarata ei rezolvare. Este de dorit ca, Intrucat am retinut atentia cititorilor asupra faptului ca mai avem inca un drum lung de strabatut ca sa ajungem la capat, sa determinam un mare numar de cercetatori sa-si aduca contributia de idei generale si de experienta in acest domeniu al cercetarii, atit.
De vechi si atat de plin, inca, de mistere.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980