Citindu-l pe mayerne printre randuri, ne dahi scama ca, pe atunci, originea uleiului, modul de extractie, controlul calitatii lui contau mai putin decat astazi. Important era tratamentul dinaintea folosirii. Autorul revine mereu asupra acestui lucru. In capitolul xi al cartii sale, maroger se bazeaza si el pe de mayerne: "vorbind despre tehnica lui van dyck, in care mediumul era in esenta acelasi ca la rubens, el scrie: "uleiul de nuca, usor incalzit cu ceruza pentru a-i spori puterea de uscare, in combinatie cu mastic dizolvat in proportie de 1/2 in esenta de terebentina era mediumul de care se folosea ca sa-si frece culorile; pentru alb folosea numai uleiul de nuca". Vom gasi, mai complet, documentul lui eastlake, din lucrarea "beitrage zur entaickelungsgeschichte der maltechnik de berger". Textul este in limba engleza, insotit de comentariile lui berger in limba germana. Iata traducerea: "copia moderna a unui manuscris englez din secolul alxvll-lea, da o serie de informatii care se refera la uleiurile si verniurile lui van dyck.
Copia este anonima, iar originalul a ramas necunoscut, astfel ca intreaga raspundere II revine copistului. Iata retetele privitoare la van dyck date dupa eastlake: pentru a prepara uleiul sicativ al lui van dyck, luati o uncie si jumatate, sau mai bine doua micii de alb de plumb si o pinta de ulei de nuca, puneti uleiul la foc, intr-un vas mare de pamant; introduceti plumbul treptat, in timp ce uleiul clocoteste foarte usor pinacindse dizolva totul. Cleiul trebuie dupa aceea purificat prin filtrare si lasat sa se aseze". Scriitorul adauga: "acest ulei trebuie folosit proaspat. Van dyck. L-a preparat intotdeauna la el acasa si niciodata nu l-a pastrat mai mult de o luna ; dupa acest timp, el incepe sa-si piarda calitatile: se pare ca si cornelius jansen, la fel ca van dyck, folosea acest ulei sicativ. Metoda este urmatoarea: "pentru a prepara verniul cu mastic, iata ce spune van dyck: luati o livra de mastic ales cu grija; sfarimat.
Puneti-l intr-un vas de pamant cu doua livre esenta de terebentina. Asezati vasul in nisip cald, sau alt mijloc, de incalzire care sa nu faca esenta sa fiarba; lasali-l ames-tecind incontinuu, pana cand se dizolva rasina. Luati-l de pe foc si lasati-i sa stea pana cand se raceste continutul. Verniul este atunci decantat si separat de Orice impuritati pe care ar putea sa le contina. Cea mai buna metoda este sa preparam o data o Marc cantitate de verni si sa-l pastram in flacoane astupate, expuse cat se poate mai mult la caldura soarelui. Soarele il limpezeste si-i imbunatateste culoarea. Luati o livra din acest verni si o jumatate de pinta de ulei sicativ; amestecati-le si puneti-le intr-un vas sa fiarba inabusit pe foc.
Intr-un sfert de ora amestecul va fi gata, dar daca in timpul fierberii au ramas cocoloase ar trebui pus din nou ia foc si lasat sa mocneasca pana cand, la racire, nu mai are cocoloase, ci se prezinta ca o gelatina alba. Observam din aceste documente faptul ca se alege rasina mastic, marimae ne va sfatui cum sa o purificam. Impuritatea si umiditatea ei vor influenta mult comportarea gelatinei. Stim acest lucru din experienta. Intelegem, de asemenea, cauzele esecului produsului "megilp" (a se vedea mai sus) si al altor mixturi, realizate pe vremea cand se pierduse formula cea buna. De altfel aceasta poate fi transpusa in unitatile noastre de masura actuale: 56 grame de ceruza la 0,600 litru ulei de nuca; 450 grame de mastic lacrimi la 900 grame esenta de terebentina. Amestecul este de 450 grame de verni pentru 0,300 litri ulei cu plumb, adica mediumul contine: 150 gr.
Mastic, 300 gr. Esenta, 0,300 1 Ulei cu 24 gr. Ceruza]. O experienta destul de spectaculoasa a carei cunoastere o datorez lui maroger consta in amestecarea cu cutitul pe paleta a unui verni de mastic cu un ulei fiert cu plumb, cum este traditionala "mixtura pentru aurire in 12 ore". In cateva clipe, lichidul devine gelatinos daca este lasat in repaos, ea apoi sa se fluidifice din nou, daca este agitat. Aceasta reactie a plumbului dizolvat in ulei cu rasina mastic sta, de fapt, la baza mediu-mului flamand, dar daca proportiile produsilor de amestec sunt date de vechile documente, acest medium nu-si dobindeste calitatea decat printr-o delicata operatie de fierbere ale carei riscuri nu-i scapasera neobservate lui de mayerne.
De remarcat faptul ca mediumul venetian comporta si o fierbere a uleiului cu interventia varului si a plumbului.
* Notă: Havel, Marc - Tehnica tabloului, Editura Meridiane, 1980